În comunism mai totul se făcea centralizat, de către stat şi prin stat. Munca, locuirea, chiar şi timpul liber erau petrecute "în colectiv". Aşa se întâmpla şi cu activitatea elevilor şi a studenţilor, a tinerilor în general, organizată şi desfăşurată în timpul şcolii şi facultăţii, în vacanţe, şi la serviciu, prin Uniunea Tineretului Comunist. 

În toate oraşele existau comitete locale ale UTC şi toate unităţile economice şi de învăţământ aveau organizaţii UTC proprii. BIHOREANUL vă arată câteva dintre preocupările uteciştilor orădeni în anii ’70.

Educare prin muncă

Uniunea Tineretului Comunist a fost creată în 19-20 martie 1922, în urma Conferinţei generale a tineretului socialist de la Bucureşti, la câteva luni după înfiinţarea Partidului Comunist din România (8 mai 1921). Activitatea era continuă şi viza atât educaţia şcolară, cât şi munca, voluntariatul ("muncă patriotică") şi divertismentul, cultura şi sportul, proslăvirea regimului, a PCR şi a şefilor statului. Membrii erau tineri cu vârste între 14 şi 26 de ani, recrutarea începând în clasa a VIII-a, iar din clasa a X-a devenind obligatorie. Aveau prioritate la primirea în UTC elevii cu rezultate bune la învăţătură şi fără probleme de "dosar". Studenţii activau apoi în Uniunea Asociaţiilor Studenţeşti, subordonată UTC.

Statutul UTC promova "educarea prin muncă" şi "ateist-ştiinţifică" a tinerilor, iar pe lângă seriozitatea de care trebuiau să dea dovadă la serviciu, ei erau organizaţi în aşa-numite brigăzi şi trimişi pe "şantiere ale tineretului". Astfel de şantiere se deschideau în special unde era nevoie de mână de lucru multă şi ieftină, precum Canalul Dunăre - Marea Neagră, unde s-a turnat inclusiv un film propagandistic, "Salutări de la Agigea", plin de tineri radiind de entuziasm şi dornici de lucru...

Prin fabricile orădene 

Uteciştii orădeni erau coordonaţi de un Comitet municipal condus de un prim-secretar (între care şi Aurel Simuţ, ulterior şef de sector la Comitetul Judeţean Bihor al PCR). La rându-i, municipala era subordonată Comitetului Judeţean. Existau organizaţii UTC în întreprinderi, cele mai mari la Înfrăţirea şi Alumina, în şcoli şi în Institutul Pedagogic (actuala Universitate). Aproape toţi cei 30.000 de tineri din oraş erau membri şi purtau o insignă specifică (foto).

Prin programe trimestriale şi instruiri, uteciştii din fabrici erau antrenaţi să respecte planul de producţie, să urce calitatea produselor şi să respecte normele de protecţia muncii. Dar astfel de obiective nu puteau fi atinse, din cauza penuriei de materii prime şi a calităţii de multe ori slabe a acestora. Pentru ei se organizau şi cursuri de ucenicie şi pregătire profesională, precum şi vizite în fabrici şi simpozioane de legislaţia muncii.

Erau îndemnaţi să participe la consfătuiri pe teme profesionale, la concursuri şi olimpiade pe meserii şi să publice în "gazete de perete" - un fel de ziare ale întreprinderilor. Una din aceste gazete, editată de fabricile din tot oraşul, era "Tineretul şi producţia", iar concursurile aveau denumiri sugestive, specifice domeniului: "Cine ştie meserie câştigă", "Siguranţă şi măiestrie" sau "Meseria, brăţară de aur".

Pretenţiile mai-marilor din UTC-ul local şi din PCR nu erau mereu satisfăcute, documentele din arhivele locale abundând în cazuri de indisciplină şi rateuri. Părăsirea locului de muncă, acte de delincvenţă, chiar şi furt, erau frecvente în întreprinderi, iar mulţi tineri erau necalificaţi şi nu ştiau să opereze utilajele. Evident, asemenea fapte nu erau popularizate de presa controlată de regim.

Pui de propagandişti 

Pregătirea politică era şi ea importantă, iar arhivele arată că în anii ’70 circa 20.000 de tineri luau parte anual în Oradea la cursuri de ideologie şi propagandă. Între altele, erau puşi să citească legi, documente de partid, hotărâri ale Congreselor PCR, unii fiind selectaţi să facă "agitaţie" în rândul colegilor, adică să distribuie materiale propagandistice, să le prezinte "succesele" UTC şi PCR şi să le urmărească activitatea în general. Cei mai zeloşi ajungeau chiar în rândurile Securităţii.

Antrenarea ideologică însemna şi citirea presei, atât individual, cât şi în colectiv, cu colegii. Discursurile lui Nicolae Ceauşescu şi ştirile despre "măreţele realizări" erau citite cu voce tare din publicaţiile Scânteia, Crişana, Fáklya, Scânteia Tineretului (foto), Tânărul leninist şi Ifjúmunkás (Lucrătorii tineri).

Uteciştilor le erau pregătite conferinţe şi întâlniri cu reprezentanţi politici, militari şi veterani de război, ocazionate de aniversarea Zilei Independenţei (9 mai), Zilei Muncii (1 mai), a celei Naţionale (23 august), Zilei Unirii (24 ianuarie şi 1 decembrie) şi a Zilei Republicii (30 decembrie).

Utecistul elev sau student trebuia să participe la toate cursurile şi la activităţile de studiu şi de aprofundare a materiei, să obţină note bune, să-şi respecte profesorii şi colegii şi să urmeze cercuri literare sau ştiinţifice, de istorie, economie sau filosofie. Desigur, nu toţi făceau astea, existând numeroşi elevi corigenţi şi cu nota scăzută la purtare ori studenţi cu restanţe.

Mişcare şi cultură

În afara sarcinilor şcolare sau de serviciu, uteciştii participau şi la acţiuni de "muncă patriotică", precum plantarea de pomi, curăţarea malurilor Peţei şi ale Crişului, a ştrandurilor, întreţinerea parcurilor şi monumentelor, iar în vacanţă la strângerea recoltei. Aici intra şi colectarea de fier vechi, hârtie, sticle şi borcane, pentru care erau stabilite cote minime.

O bună parte a timpului liber al uteciştilor era rezervat "programelor cultural-distractive", sportive şi recreative. UTC organiza simpozioane, seri literare, spectacole muzicale, de teatru, serbări şcolare, excursii şi competiţii sportive. Pentru cei talentaţi erau aranjate expoziţii de pictură, gravură şi desene.

Existau programe de activităţi anuale şi lunare, iar majoritatea organizaţiilor UTC aveau grupuri artistice şi echipe sportive. În Oradea funcţiona şi un Club al Tineretului, unde erau organizate spectacole muzicale, seri literare, dezbateri, seri de dans şi proiecţii de filme. Deşi nu aveau mare trecere, toate purtând amprenta ideologiei comuniste, tinerii le frecventau din obligaţie.

Uteciştii pregăteau spectacole cu ocazia diferitelor aniversări, iar de Ziua Tineretului (2 mai) festivismul însemna carnaval în Parcul Bălcescu, cântece în Parcul Muncitorilor (acum Brătianu), întreceri sportive pe Stadionul Tineretului şi o defilare cu torţe prin centrul oraşului.

Tinerii erau ocupaţi atât în timpul anului şcolar, cât şi în vacanţe. Pe lângă matineele literare, cercurile culturale şi practice (filatelie, modelism ş.a.), erau organizate şi excursii în zone precum Băile Tinca, Băile Felix, Pădurea Neagră, Stâna de Vale, Vadu Crişului, Meziad. 

Partidul te vrea tuns

Prin Statut, uteciştii trebuiau să respecte o anumită morală şi disciplină. Armata era obligatorie, iar pe lângă asta avea loc instruirea militară şi în centre de pregătire din întreprinderi şi şcoli. "Apărarea patriei" era considerată cea mai înaltă îndatorire a membrilor, la nevoie putând fi trimişi la război.

Membrii UTC se angajau să fie exemplari în muncă şi să aibă un comportament demn în societate. În caz contrar, erau sancţionaţi cu mustrare, vot de blam şi chiar excludere. Ţinuta "necorespunzătoare", chiulul de la şcoală şi frecventarea barurilor erau motive la fel de bune pentru sancţiuni. Zeci de astfel de situaţii erau descoperite săptămânal de echipe de control ale Miliţiei, care verificau în special cinematografele, gara centrală, barurile şi bufetele. Cei avertizaţi că aveau părul prea mare şi ţinuta neglijentă erau obligaţi să se tundă şi să se aranjeze, iar apoi să se întoarcă la Miliţie pentru verificare. Erau avertizaţi şi tinerii găsiţi seara pe stradă sau în baruri, fumând.

În vremea când statul controla tot, activităţile tinerilor erau, aşadar, reglementate, standardizate şi controlate de o manieră sufocantă, totul pentru formarea "omului nou". Alternative nu existau, iar UTC s-a transformat într-o maşinărie infernală din care evadarea nu era posibilă. Până în 1989.

MODEL SOVIETIC
UTC, inspirată de la Moscova

UTC a fost creată după modelul Comsomolului sovietic fondat în 1918, considerat de către Lenin, iar apoi de Stalin, "o curea de transmisie" a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Printr-o astfel de organizaţie, tinerii sovietici erau datori să contribuie la construirea societăţii fără clase şi la apărarea statului sovietic de duşmani. 

Funcţiile Comsomolului erau de mobilizare politică prin ideologizarea membrilor şi formarea unei elite proprii din care se recrutau viitorii nomenclaturişti. Era un tip de inginerie socială având ca scop formarea "omului nou" sovietic de la vârste mici. Comsomoliştii erau recrutaţi în special din familiile de muncitori şi ţărani săraci, erau trimişi la război dacă era cazul, dar şi folosiţi în lichidarea fizică a opozanţilor colectivizării. 

Mai bine de jumătate dintre tinerii sovietici erau membri ai organizaţiei şi participau la toate activităţile programate. Erau îndemnaţi să facă cât mai multă politică, inclusiv să participe la Congresele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (foto).