În timpul săptămânii, Constantin Lazăr urcă pe schele și reface manual ornamentele unor clădiri emblematice din Oradea, astfel încât să reziste încă un secol. În weekend, se trezește înainte de răsărit, își pregătește în liniște rucsacul și pleacă spre bălți, păduri ori câmpuri, unde poate petrece ore întregi nemișcat pentru o singură fotografie.
La 57 de ani, orădeanul nu trăiește din fotografie și nici nu și-a propus asta. Din pură pasiune, imortalizează natura, iar prima sa expoziție personală, deschisă în această vară în Băile Felix, este o confirmare că are răbdare și perseverență.
„A rămas ceva în urma mea”
Născut în Maramureș, dar mutat în Oradea de când avea 21 de ani, Constantin Lazăr spune că se simte astăzi mai degrabă bihorean decât maramureșean. Și-a clădit familia și viața aici, iar de aproape două decenii lucrează pentru constructorul Selina, ca zugrav-vopsitor și restaurator de ornamente. Partea de restaurare este, însă, cea care îl atrage cel mai mult.
Constantin a lucrat la refacerea fațadelor pentru multe clădiri reprezentative din Oradea, precum Palatul Episcopal Greco-Catolic, clădirea Filarmonicii de Stat, Palatul de Justiție, Palatul Rimanóczy Kálmán Senior (Casa Venețiană) sau, mai recent, Colegiul Național Emanuil Gojdu și fosta Policlinică Mare, transformată în sediu al Consiliului Județean. „Este o muncă migăloasă, exclusiv manuală. Refacem ornamentele folosindu-ne de fotografii vechi și materiale de calitate, astfel încât să mai țină încă o sută de ani”, spune el.
Uneori, restaurarea unor piese decorative deteriorate poate dura săptămâni. De pildă, la refacerea unui vultur ornamental de mari dimensiuni, din curtea interioară a Palatului de Justiție, a lucrat aproape trei săptămâni.
Satisfacția lui cea mai mare este că lasă în urmă ceva durabil și că fiica lui se poate mândri că tati a contribuit la aspectul orașului, renumit pentru arhitectura clădirilor Art Nouveau. „Locuiesc pe Vasile Alecsandri și în fiecare zi văd Palatul Episcopal Greco-Catolic, la a cărui restaurare am lucrat după incendiul care l-a distrus. Mă mândresc că a rămas ceva în urma mea”, spune meseriașul.
Fotografia de... chinuială
Dacă de luni până vineri Constantin restaurează patrimoniul construit, timpul liber și-l dedică patrimoniului natural. Cochetase cu fotografia de mult, însă abia în urmă cu nouă ani a făcut pasul decisiv, înscriindu-se la cursul cunoscutului fotograf Ovi D. Pop. A învățat tehnica necesară, a experimentat fotografia de studio și cea de stradă, dar și-a dat repede seama că locul lui este în natură. „Îmi place fotografia de chinuială”, spune el râzând. Pentru o imagine reușită, sunt necesare uneori sute de ore de observație.
Aproape în fiecare weekend, Costi se trezește înainte de răsărit și pleacă spre locuri din jurul orașului, unde poate surprinde păsările, subiectele lui preferate. La Fughiu urmărește pupăze și prigorii, iar în lacurile de pe Calea Borșului a surprins corcodelul cu gât negru, o specie rară. Provocarea cea mare pentru el rămâne pescărelul albastru (foto), pe care nu l-a imortalizat cât ar fi vrut. „Este o pasăre foarte rapidă, nu poți nici s-o momești cu nimic”, zice fotograful.
Multe dintre imaginile lui au perspective spectaculoase, pentru că își construiește adăposturi improvizate, în apropierea locurilor frecventate de păsări. Adesea, stă ore întregi nemișcat, în apă până la piept, doar ca să fotografieze zburătoare.
Sute de ore pentru o singură clipă
Familia Lazăr își planifică adesea concediile în funcție de fotografiile pe care Costi vrea să le obțină. Anul trecut, de pildă, au mers în Delta Dunării, iar fotograful spune că n-ar mai fi plecat de acolo, fascinat de lumina răsăriturilor și de păsările surprinse în habitatul lor natural.
Tot din pasiune pentru viața sălbatică, orădeanul merge și în tabere dedicate fotografiei wildlife. Recent, a fost la observatorul de urși din Odorheiu Secuiesc, unde două ore și jumătate de așteptare s-au transformat într-un singur cadru reușit (foto). Ca în restaurare, și în fotografie e nevoie de răbdare...
În paralel, Constantin „acoperă” cu obiectivul foto și competiții sportive în aer liber. De șapte ani, este fotograf voluntar la City Running Day, o competiție de alergare organizată în Oradea, iar la începutul verii a fost fotograf oficial la triatlonul XMan. „Îmi place fotografia sportivă și cea de stradă, pentru că surprind expresii autentice și emoții spontane. Am încercat și fotografia de studio sau de eveniment, dar nu sunt de mine”. Interesul pentru sport se justifică și prin faptul că el însuși este un ciclist amator, care pedalează, ori de câte ori are ocazia, pe dealurile și munții Bihorului.
Din dragoste pentru natură
Pasiunea lui Constantin Lazăr pentru fotografie a fost răsplătită cu numeroase premii naționale și internaționale, inclusiv medalii de aur și argint la concursuri dedicate fotografilor. Cel mai recent, în primăvară, a primit Cupa juriului la concursul „Bihor Press” al fotoreporterilor de presă din Bihor și Hajdú-Bihar.
În plus, alături de alți fotografi bihoreni pasionați de natură, Costi a fondat proiectul „Bihorul sălbatic”, prin care promovează imagini cu fauna și flora județului, astfel încât frumusețile naturale de aici să atragă atenția cât mai multor semeni. „Nu mi-a venit să cred, dar am cunoscut oameni în toată firea care nu știau cum arată o pupăză”, zice el.
Fotograful a deschis, luna trecută, prima sa expoziție personală, „Între aripă și tăcere”, amenajată în aer liber, în Băile Felix, pe platoul din fața centrului cultural. 48 de imagini realizate de Constantin în mijlocul naturii sunt expuse, cu tot cu informații despre păsările și animalele surprinse, tocmai pentru ca fotografiile să-și îndeplinească și rolul educativ.
Expoziția rămâne deschisă toată vara, iar artistul speră că bihorenii și turiștii vor avea curiozitatea să-i privească imaginile și să descopere natura Bihorului. Prin fotografiile sale, Costi încearcă să-i facă pe oameni să privească mai atent lumea din jurul lor, pe care, de cele mai multe ori, o trec cu vederea.