Hrisos a înviat! Mii de credincioşi ortodocşi şi greco-catolici au luat sâmbătă noaptea "lumină din lumină" de Sfintele Paşti din bisericile orădene.

Zgribuliţi de la cele 9 grade Celsius de afară, orădenii au început să curgă grăbiţi spre lăcaşurile de cult din centrul oraşului încă de la ora 23:30. Cu câteva minute înainte de miezul nopţii în Piaţa Unirii era foială ca-n gară. Pâlcuri de orădeni traversau platoul, ortodocşii spre Biserica cu Lună, greco-catolicii spre Biserica Sfântul Nicoale, la concurenţă cu valul de tineri curgând spre barurile de sub Pasaj.

Cu 10 minute înainte de miezul nopţii, pereţii clădirilor din piaţa centrală "chelită" de vegetaţie amplificau ca o cutie de rezonanţă sunetul sec de toacă amestecat cu bass-ul "cool" al boxelor localurilor din zonă. Adolescenţi de toate vârstele îşi savurau băutura pe terasa pub-ului Lord’s râzând copios în ciuda frigului şi religiozităţii momentului.

N-ai putea afla niciodată cine şi la ce masă râde. Prost conceput, platoul central al pieţei este scufundat într-o beznă atât de profundă încât chelneriţele se uită la bani de două ori, iar bătrâneii îl ocolesc, preferând lumina stâlpilor ornamentali de pe margine.

Paşti de 1 Mai

Undeva la miezul nopţii, greco-catolicii, adunaţi în faţa altarului Bisericii Sfântul Nicolae, fac deja piaţa centrală a oraşului să rezoneze la rugăciunea "Tatăl nostru".

Vocea episcopului greco catolic Virgil Bercea, care conduce slujba alături de omologul său romano catolic, László Böcskei, răzbate prin vitraliile intens colorate până în curtea de la intrare, unde credincioşi de toate vârstele aşteaptă la rând să îşi cumpere lumânări cu un leu bucata. Coada avansează destul de repede, după care orădenii îşi ocupă scaunele din catedrală.

Raportat la anii precedenţi, prea puţini credincioşi sunt nevoiţi să stea în picioare. Majoritatea sunt adulţi şi bătrâni. Judecând după chipurile asistenţei, tinerii au preferat ocupaţii mai amuzante pentru noaptea de Înviere, mai ales că anul acesta sărbătorile de Paşti vin la "super-ofertă" cu chefurile de 1 Mai...

"Clona" pascală

Peste drum, ortodocşii s-au împotmolit în uşa Bisericii cu Lună. Cei care vor să intre să îşi cumpere lumânări dau piept în piept cu cei care ies cu ele în mână. Totuşi, nu se îmbulzeşte nimeni. Nici n-ar avea de ce. Cum participanţii sunt şi aici mai puţini decât în anii anteriori, are loc toată lumea.

La câteva minute după miezul nopţii, lumânare din lumânare, valul de lumină se revarsă în piaţă. Adunaţi în faţa bisericii, credincioştii cântă alături de soborul de preoţi "Hristos a înviat din morţi" cu capul dat pe spate de parcă s-ar aştepta să-l vadă coborând din turnul bisericii.

Asistenţa urmăreşte gură-cască o dronă care survolează mulţimea filmând slujba. "Cum adică clonă? E copie de elicopter?", întreabă o bătrânică tinerii de lângă ea. În întunericul nopţii, led-urile albastre şi roşii îi dau aparatului un aspect bizar, întărit de vâjâitul metalic. Doar preoţii îşi văd imperturbabili de slujbă.

"Deschideţi-vă, voi, porţi veşnice şi vă deschideţi, porţi veşnice, să intre Împăratul Măririi!", porunceşte de trei ori parohul Teodor Cristea bătând cu crucea în uşile enorme ale catedralei. Şi porţile se deschid...

La fel se întâmplă şi la poarta filiei "Adormirea Maicii Domnului" din Piaţa Rahovei, unde credincioşii cântă "Hrisos a înviat", parte din ei în biserica proaspăt reabilitată, iar ceilalţi în stradă, unde drumarii au apucat până vineri să asfalteze doar trotuarul, lăsând şoseaua decopertată. Să aibă de lucru şi după sărbători...

"Paştile cele frumoase"

În catedrala episcopală din Piaţa Gojdu, episcopul ortodox Sofronie Drincec slujeşte, la rândul său, în faţa unei asistenţe sub aşteptări.

Vocile gemenilor Lakatos, preoţi cu Conservatorul absolvit, se împletesc cu cele ale seminariştilor, într-o cântare pascală care ar putea tăia sticlă. Dimensiunile monumentale al construcţiei dau cântării reverberaţii care fac ca numărul credincioşilor să pară chiar mai mic decât în realitate.

Oricum, vremurile în care orădenii se îmbulzeau la pupat de mâini chiriarhale şi moaşte par să fi trecut. Adunaţi în grupuri compacte, credicioşii schimbă între ei urări de sărbători, bârfe şi glumiţe, acordând slujbei atenţia rezervată îndeobşte televizorului bucătărie. Se poate şi fără, dar cu el e mai bine. Păcatele mulţimii venite să socializeze sunt însă răscumpărate...

O femeie în palton roşu, cu capul acoperit de o eşarfă enormă, se roagă deja de o oră, îngenunchiată la baza unei coloane. Dreaptă ca lumânarea pe care ţine pe genunchi, silueta se mişcă rar, doar cât să îşi facă cruce, dezvăluind dosul unei palme surprinzător de tinere. "Paştile cele frumoase, Paştile Domului, Paştile!", răsună vocea episcopului Sofronie.

Ca la un semnal, deşi slujba este încă departe de sfârşit, grupuri compacte de credincioşi se îndreaptă spre uşă. Înainte de ora 2 orădenii îşi iau deja paşti, deja pregătite în ambalaje de unică folosinţă, de la preoţii şi seminariştii ieşiţi cu lăzile în faţa uşilor catedralei. Majoritatea cer două cutii, să ducă şi celor de acasă, împărtăşind bucuria Învierii Domnului. Sau doar ca să se dea mari...