Vestea că se vor demola câteva case pe strada Avram Iancu i-a făcut pe liderii UDMR să pregătească o serie de proteste, pe motiv că se pierde din identitatea veche a oraşului, adică cea maghiară. De câte ori apar subiecte sensibile, se aruncă în spaţiul public acuzaţii grave, cum că actualii conducători ai Oradiei se comportă barbar, că nu iubesc oraşul pentru că sunt nişte vinituri.

Mie nu-mi place termenul, şi cred că toţi locuitorii acestui oraş au drepturi egale, indiferent de unde au venit. Cel mult ar trebui să-i privim chiorâş pe cei cărora nu le pasă de oraş, iar dintre aceştia se găsesc şi destui orădeni get-beget.

Dar dacă e să facem un recensământ al celor care ne conduc, pe lângă birtinezul Bolojan, îl avem pe Mălan din Alparea, pe Ghilea din Sălaj, pe Szabo Odon tot din Sălaj, pe Cseke din Marghita, pe Mang din Ineu de Arad, pe Ana Maria Tiron de la Ceica... Deci, hai să văd care ridică piatra!

Revenind la problema cu demolarea, nici eu nu sunt încântat de idee. Au şi casele mici şi vechi farmecul lor. În schimb, nu pot să nu remarc jocul uşor pervers al UDMR-iştilor. Aceştia puteau să aibă un cuvânt de spus, instituţional, atât la municipiu, cât şi la judeţ, dar s-au vrut şi cu şefia la CJ, şi cu sufletu-n rai. Au preferat să-i anexeze la CJ pe iobagii de la ALDE şi PSD, iar cum la municipiu nu mai contează, încearcă să agite societatea, evident, spre binele orădenilor.

Dar, de când cu referendumul pentru unificarea cu Sânmartinul, m-am lămurit de binele lor, indiferent că sunt sau nu "vinituri".