România a suferit o nouă condamnare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind obligată la daune de 12.000 de euro pentru neglijenţa unor magistraţi bihoreni. Despăgubirile i se cuvin unei tinere cu dizabilităţi ajunse la doar 14 ani victimă a unui viol în grup şi pe care procurorii şi judecătorii au batjocorit-o încă o dată.
În urma unei anchete şi a unui proces fuşerite, doar o parte din făptaşi au fost trimişi în judecată, şi aceia scăpând cu o banală pedeapsă cu suspendare şi cu despăgubiri de numai 2.000 lei, deşi victima a stat un an în spital şi apoi a trebuit să se mute, de gura lumii care a condamnat-o pentru îndrăzneala de a-şi fi reclamat agresorii.
Judecătorii CEDO au constatat că magistraţii bihoreni au tratat cazul cu superficialitate crasă, hotărând ca pentru asta să plătească, acum, statul român.
Viol la priveghi
Cazul, prezentat pe larg în decizia CEDO dată pe 24 mai 2016, vizează fapte petrecute pe 13 ianuarie 2007 în satul Cotiglet, comuna Ceica. Victima, Ioana, de 14 ani, ieşise de la un priveghi împreună cu două prietene, ca să aducă apă de la un vecin. Pe stradă, a fost acostată însă de doi băieţi de 15 şi 16 ani. Unul i-a sucit mâna la spate şi a prins-o de păr, târând-o în grădina unei case părăsite din apropiere, unde aştepta un alt individ, Călin Moza (22 ani). Adolescenţii s-au dat la o parte, iar acesta a pus fata la pământ, a dezbrăcat-o şi, ţinând-o de gât, a violat-o. Între timp, în grădină au mai ajuns încă doi localnici, de 26 şi 30 ani, care au încercat şi ei s-o violeze, dar n-au putut. Resemnat, unul a ridicat-o, a ajutat-o să se îmbrace şi a condus-o înapoi la priveghi.
Acolo a găsit-o, după o jumătate de ceas, tatăl ei. "După ce mi-a povestit m-am dus imediat la Poliţie, iar a doua zi am depus plângere la Parchetul Beiuş", povesteşte bărbatul.
Pe patul de spital
Examenul medico-legal efectuat pe 14 februarie a confirmat că adolescenta a avut contact sexual recent, dar n-a putut confirma ipoteza violului întrucât nu au găsit pe corpul victimei urmele agresiunii. Medicii au observat, însă, că fata era în şoc, recomandând părinţilor s-o ducă imediat la un examen neuropsihiatric.
"S-a stabilit că a suferit o tulburare psihologică din cauza traumei violului. A trebuit să stea prin spitale aproape un an întreg. Nu mai putea dormi, era depresivă, avea dureri de cap, era tot timpul speriată şi iritată, a fost ţinută permanent cu medicamente", îşi aminteşte tatăl fetei.
Viol? Doar sex!
Ancheta a fost total superficială. Deşi adolescenta acuza violul, cei şase agresori au susţinut că nu ştiau că e minoră, ba chiar că ea însăşi a fost de acord să facă sex cu ei. Procurorii nici nu s-au deranjat să caute alte probe.
Pe 23 mai 2007, cei trei adolescenţi care au luat-o pe Ioana de pe stradă şi cel care a ajutat-o să plece au fost scoşi de sub urmărire penală, iar Moza, care a violat-o, a fost inculpat pentru act sexual cu un minor, procurorii acuzându-l de tentativă şi pe unul din tinerii care ar fi vrut, dar n-au putut s-o violeze, Călin Antoneanu.
Deşi pedepsite la fel, cu închisoare între 3 şi 10 ani, diferenţa între cele două infracţiuni e importantă: în timp ce violul se realizează prin constrângere, actul sexual cu un minor presupune consimţământul victimei. Care, a insistat fata, n-a existat.
Proces grăbit
Procesul celor doi agresori a început la Judecătoria Beiuş unde, pe 28 octombrie 2007, după patru înfăţişări, Moza era condamnat la 1 an şi 4 luni de închisoare cu suspendare, iar Antoneanu la 1 an, tot cu suspendare. Judecătorii nici n-au vrut să audă de despăgubiri, deşi actele medicale îi dovedeau trauma psihică majoră. "Situaţiile descrise în rapoartele medico-legale nu au avut nicio legătură cu incidentul", au motivat, halucinant, judecătorii beiuşeni, ca şi cum victima era deprimată fără motiv.
După câteva luni, pe 28 februarie 2008, Tribunalul Bihor schimba sentinţa, dar nu semnificativ, ci "ajustând" doar cuantumul pedepselor, rămase cu suspendare: 3 ani pentru Moza şi 18 luni pentru Antoneanu, plus despăgubiri morale de 2.000 lei.
La CEDO
Soluţia a fost menţinută pe 8 mai 2008 şi de Curtea de Apel Oradea, astfel că familia Ioanei s-a adresat CEDO, acuzând autorităţile că i-au favorizat pe violatori, provocându-i fetei şi mai multă suferinţă. "A trebuit să plec din sat. Unii mă condamnau că i-am reclamat pe violatori", a povestit tânăra.
Judecata de la Strasbourg s-a încheiat săptămâna trecută, pe 24 mai, cu o condamnare pentru statul român, acuzat că, prin magistraţii săi, a încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind tratamentele inumane şi degradante.
Potrivit CEDO, procurorii şi judecătorii bihoreni şi-au bazat concluziile strict pe spusele agresorilor, fără să le verifice, respingând susţinerile victimei aflate la o vârstă fragedă şi afectate de un handicap intelectual, deşi dizabilitatea acesteia, dimpotrivă, "ar fi impus o diligenţă sporită din partea organelor de anchetă şi a instanţelor judecătoreşti." "Niciuna din circumstanţele personale ale solicitantului, cum ar fi vârsta, dezvoltarea mintală şi fizică sau modul în care s-au derulat faptele – noaptea, pe vreme rece, precum şi numărul de persoane care au luat parte – nu au fost luate în considerare de procurorii şi judecătorii chemaţi să facă lumină", se arată în hotărârea CEDO, care a obligat statul să-i plătească Ioanei daune morale de 12.000 de euro.
Protectori protejaţi
Alexandru Marian, avocatul care a reprezentat-o atât la procesul din ţară, cât şi la cel de la Strasbourg, spune că soluţia CEDO confirmă favorizarea infractorilor de către magistraţi, iar decizia îi face dreptate victimei.
Solicitat să dea în vileag numele "protectorilor", pentru ca BIHOREANUL să-i poată întreba atât despre propria neglijenţă, cât şi despre "amenda" la care statul a fost obligat din cauza lor, avocatul a refuzat, motivând că "nu vreau probleme". Aceeaşi grijă o au şi conducerile instanţelor şi parchetelor bihorene care, solicitate să transmită soluţiile date în cauzele penale, o fac doar după ce le "anonimizează", ştergând inclusiv numele procurorilor şi judecătorilor.
Dezvăluirea lor ar fi rămas, totuşi, singura neplăcere pentru magistraţii respectivi, căci – deşi în baza Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, aceştia pot fi traşi la răspundere pentru erorile judiciare - până în prezent niciunul nu a fost sancţionat în acest fel ori chemat în judecată, printr-o aşa numită acţiune în regres, pornită de stat, prin Ministerul Finanţelor. Motivul? Pentru asta ar fi trebuit ca plenul Consiliului Superior al Magistraturii să constate că au acţionat cu rea-credinţă sau neglijenţă, ceea ce până acum nu s-a întâmplat niciodată. De ce s-ar şi întâmpla, din moment ce în locul lor plăteşte statul, adică tot contribuabilul, inclusiv victimele şi familiile lor?...
URMEAZĂ
În numele Patriciei
CEDO urmează să se pronunţe curând şi într-o altă anchetă controversată a magistraţilor bihoreni, vizând moartea micuţei Patriciei Aktaa (foto), fetiţa de 5 ani care în 2010 a murit la Spitalul de Boli Infecţioase din Oradea, după ce mâncase o prăjitură infectată cu Salmonella şi a fost tratată neglijent.
Avocatul familiei, Răzvan Doseanu, a reclamat statul acuzând tergiversarea anchetei de malpraxis deschise la adresa a două doctoriţe, adică faptul că dosarul nu a fost finalizat nici până în prezent, ceea ce contravine articolului 6 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului, referitor la judecarea într-un termen rezonabil.