Viorel Cataramă a fost sursă a Securităţii comuniste. Vezi pe cine a turnat din Oradea!

Viorel Cataramă, fost lider PNL, candidat la alegerile prezidenţiale, a fost sursă a Securităţii comuniste, dar nu a fost agent sau colaborator al Securităţii ca poliţie politică, arată Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) într-o adeverinţă publicată joi. Activând în comerţul exterior, Cataramă dădea informări privind partenerii de afaceri străini şi contactele lor din ţară, o bună parte a acestor rapoarte referindu-se la activităţi derulate în Oradea şi Bihor.

Viorel, "W" şi "Voicu"

Potrivit CNSAS, Cataramă figurează în arhive cu numele lui real, precum şi în calitate de candidat la recrutare, în atenţia unităţii centrale a Securităţii cu atribuţii pe linia întreprinderilor de comerţ exterior. El folosea atât numele Viorel Cataramă, cât şi numele conspirative "W" şi "Voicu".

"Domnul Cataramă Viorel figurează în dosarul fond informativ numărul I 542786 (cotă CNSAS), titular VRHP. Domnia sa, economist la întreprinderea de comerţ exterior Tehnoforest Export, ulterior (din ianuarie 1987) reprezentant în România, prin intermediul Oficiului Argus, al firmei olandeze Belco – partener comercial al ICE Tehnoforest Export, figurează în dosar cu numele, precum şi în calitate de candidat la recrutare, în atenţia unităţii centrale a Securităţii cu atribuţii pe linia întreprinderilor de comerţ exterior. În dosarul I542786 (cotă CNSAS) titlular VRHP s-au identificat documente în care i-a fost atribuit de către ofiţerii de Securitate numele conspirativ "Viorel", cât şi documente olografe, semnate de căre Cataramă Viorel atât cu numele real, cât şi cu numele conspirative "W" şi "Voicu" ", arată CNSAS.

"Umbra" olandezului

CNSAS a făcut public, în adeverinţă, şi conţinutul mai multor note informative transmise Securităţii şi semnate de Viorel Cataramă, atât cu numele real, cât şi sub numele conspirative. Ca reprezentant al unei firme străine, dar sub controlul statului român, Cataramă informa autorităţile cu privire la toate mişcările făcute de patronul olandez HVR (Hans van Rewaik, n.r.), întâlnirile avute de acesta, conversaţiile private, modul în care afaceristul îşi negocia contractele şi îşi obţinea informaţiile comerciale, îl portretiza şi încerca să îi descopere vulnerabilităţile, pentru a putea fi exploatate.

Pe de altă parte, în informările "sursei Cataramă" apăreau şi date despre acţiunile cetăţenilor români care interacţionau cu antreprenorul olandez, în general angajaţi ai Tehnoforest sau ai diverselor combinate de prelucrare a lemnului şi fabrici de mobilă din ţară, care livrau numeroase produse pentru importatorul Belco. O bună parte a activităţii de import-export se desfăşura în relaţie cu fabrici ori secţii de producţie din judeţul Bihor, de la Oradea, Tileagd, Beiuş, Săcueni etc., pe care Hans van Rewaik le şi vizita câteodată. Asistat, de fiecare dată, de Cataramă în triplu rol - de reprezentant al firmei Belco, dar şi al statului român, atât la vedere, prin firma de comerţ exterior, cât şi conspirat, ca informator al Securităţii.

Toate întâlnirile cetăţenilor români cu olandezul săi sunt descrise în detaliu şi pe ore, mergând de la conţinutul discuţiilor şi traseele urmate, locurile de cazare, vizitele, până la intenţiile exprimate, întâlnirile întâmplătoare ori cadourile oferite şi primite, din toate rapoartele răzbătând frica de a nu greşi într-un domeniu atât de sensibil cum era în epocă "relaţia cu străinii". Cataramă simte, de exemplu, nevoia să raporteze chiar şi banii de benzină lăsaţi de patronul olandez, cafeaua şi revistele oferite de acesta sub formă de "atenţii", modul în care îi muta maşina Volvo de colo colo, dar nu ezita nici să îl reclame Securităţii pe un coleg român care îi sugera să-i mintă în acelaşi fel pe securişti cu privire la câţi bani de cheltuială i-ar fi lăsat Hans van Rewaik.

Vigilentul Viorel

Iată cum arată o "notă către protocol", datată 12.09.1985, olografă, semnată de Viorel Cataramă cu numele real, cu privire la suspiciunile că importatorul olandez obţine informaţii comerciale direct din sursele sale de la Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) Oradea (viitoarea fabrică Mobila Alfa), şi nu oficial, prin intermediul său:

"Subsemnatul Cataramă Viorel, economist la Serviciul 430, referitor la derularea contractului extern cu firma Belco - Belgia, vă aduc la cunoştinţă următoarele: de la preluarea de către mine a acestei firme (aprilie 1985), am observat că patronul firmei, domnul HVR, deţine - privitor la mobila executată şi livrată de CPL Oradea - informaţii pe care Tehnoforest nu le deţine.

Întrucât firma foloseşte aceste informaţii fără ştirea noastră, sub semnătura tov. dir. ID, s-a expediat la CPL un telex (numărul 34830/31.05.1985) pe care îl anexez la prezenta notă. Spre surprinderea noastră, acest telex a ajuns la cunoştinţa firmei Belco în RSR, domnul ŞL, şi implicit la conducerea firmei străine.

Din informaţiile pe care le deţin, ginerele domnului Ş, arh. F.A., lucrează la CPL Oradea, în compartimentul Proiectare. În trecut, tov. F, a fost invitat în Olanda de către firma de proiectare modele noi de mobilier. Tov. F şi domnul Ş. susţin că din partea firmei a sosit o nouă invitaţie pentru anul 1985, solicitându-mă atât pe mine, cât şi pe şeful meu (CT) şi pe tov. dir. D să le comunicăm detalii despre această invitaţie. Eu personal nu cunosc nimic de această invitaţie.

Tov R.D, care a derulat înaintea mea acestă firmă, mi-a spus că, într-adevăr, firma a trimis o nouă invitaţie care a fost dirijată la CPL Bucureşti, însă până în prezent nu s-a primit nicio comunicare de la forul superior.

Faptul că firma are acces direct la unele informaţii privind stocul, cantitatea pe flux, cantitatea reprogramată la producţie, calitatea mobilei pt Belco se datorează faptului că firma sună pe tov F acasă sau la CPL Oradea - Secţia Vrancei şi solicită anumite date de genul celor enumerate mai sus.

Întrucât tov F răspunde direct de firma Belco din partea CPL Oradea - compartimentul proiectare - şi lucrează la secţia de mobilă Vrancei care produce cantităţi importante de mobilier către Belco, poate comunica aceste date firmei. (...) Deşi s-ar putea să existe şi alte surse de informaţii pentru firmă, eu consider că cele enumerate mai sus pot oferi o explicaţie privitor la aflarea de către firmă a unor date despre producţia de mobilier destinată exportului către firma Belco - Belgia".

În relaţii cu soţul Angelei Similea

Într-o altă notă informativă semnată de Cataramă cu numele conspirativ "Voicu" şi datată 13 februarie 1988, agentul Securităţii face o caracterizare a afaceristului olandez ale cărui operaţiuni le intermedia, detaliile din raport arătând că cetăţeanul străin era un obiectiv studiat atent de serviciile româneşti.

Cataramă îl prezintă pe Hans van Rewaik drept o "fire impulsivă" care poate trece "rapid de la o stare de nervozitate maximă la o stare de totală relaxare". Acesta dispune de o "situaţie materială excepţională, fiind moştenitorul uneia dintre cele mai bogate familii din Olanda", vorbind engleză, germană şi "mai slab franceză". "Nu fumează, bea moderat, nu îl interesează femeile în timpul vizitelor de afaceri, nu are alte vicii de care să avem cunoştinţă", scria Viorel Cataramă, care adăuga că cetăţeanul olandez "nu doreşte să se lanseze în alte afaceri în afară de importul/exportul de mobilier".

"Tratativele cu dl HVR sunt f lungi şi dificile când este vorba de stabilire preţuri" însă pentru "modelele care îl interesează cu adevărat se convine finalmente asupra unui preţ. În general lucrurile se desfăşoară după următoarea schemă: firma comandă prototipuri pt care plăteşte preţul cerut de partea română (fără tocmeală). Aceste produse sunt expuse la diferite târguri şi expoziţii. Pentru modelele solicitate insistent de clinbeţi dl HVR se deplasează imediat în România pentru încheiere contract. Porneşte de la preţuri f mici, însă până la urmă acceptă preţul părţii române (aceste tratative pot dura şi 12 h / zi)).

Fiind un vizitator permanent, cunoaşte situaţia din ţara noastră, nu pune întrebări tendenţioase şi nu face comentarii nefavorabile şi răuvoitoare asupra politicii partidului şi statului nostru". Întreţine relaţii cu dl J.H., soţul cântăreţei A.S. (este vorba de un alt olandez, Jan Hilgen, care a fost căsătorit vreme de 17 ani cu Angela Similea, vedetă pentru care de altfel afaceristul s-a şi mutat în România, lucrând şi el în comerţ exterior – n.r.) cu care se întâlneşte frecvent în timpul vizitelor în România. Consider oportună dezvoltarea afacerilor cu firma, cu condiţia ca persoanele care derulează această firmă să respecte cu stricteţe legile ţării, să trateze cu dl HVR de pe poziţii de absolută egalitate între parteneri şi să cunoască temeinic piaţa mobilei din Benelux, a problemelor cu care se confruntă aceasta", scria Cataramă.

Comunistul liberal

Interesantă este metamorfoza lui Viorel Cataramă, imediat după revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, care îl prinde deja avansat, de un an, în funcţia de reprezentant pentru Europa de Est al firmei Belco.

Personajele au rămas aceleaşi, doar relaţia dintre ele s-a schimbat: fostul lucrător de comerţ exterior şi sursă a Securităţii devine antreprenor local de succes şi ia locul statului în relaţia cu acelaşi olandez, exportându-i mobilă de la aceleaşi foste CPL-uri pe care le vizitau împreună, pentru ca mai apoi să producă singur mobila de export, prin propria firmă, Elvila, şi prin altele privatizate de la stat, cum este Elmoberom Beiuş.

Şi mai are loc o transformare şocantă: cel care în rapoartele către Securitate se definea slujitor al regimului Ceauşescu, "conform calităţii mele de comunist", şi sublinia de mai multe ori că era cursant la Academia de ştiinţe politice "Ştefan Gheorghiu", a devenit, după 1990, una din figurile proeminente ale Partidului Naţional Liberal şi, azi, candidat al Dreptei Liberale la Preşedinţia României.

Iată un fragment elocvent dintr-un interviu luat de Adevărul lui Viorel Cataramă acum 5 ani:

După facultate aţi lucrat în comerţul exterior, la Tehnoforestexport, apoi, în 1988, aţi fost numit director pentru Europa de Est al firmei BELCO, din Belgia. Ce presupunea activitatea dumneavoastră la firma asta?

Viorel Cataramă: Cumpăram mobilă din Europa de Est şi o vindeam în Benelux. Proprietarul firmei era un olandez, iar sediul era în Belgia, la Anvers.

"L-a umplut de sânge pe un reprezentant al CPL Oradea"

Cum aţi ajuns la firma asta belgiană?

La Tehnoforestexport a avut loc un eveniment foarte interesant. Cetăţeanul olandez Hans van Rewaik, patronul acestei firme BELCO, după ce semnase un contract pentru mai multe vagoane de mobilă, a constatat, după un an, că nu primise nimic. Şi atunci, în sediul Tehnoforestexport, l-a luat efectiv la bătaie şi l-a umplut de sânge pe un reprezentant al combinatului de prelucrare a lemnului Oradea. A fost, la acea vreme, un eveniment epocal. Iar directorul m-a văzut pe mine pe un culoar şi mi-a spus: "Uite, avem un nebun, un olandez, l-a bătut p-ăsta. Te văd înalt aşa, ai 1,92, îţi dau ţie să derulezi firma asta şi dacă mai sare la bătaie... rade-l, umflă-l, că e inadmisibil!". Am zis "bine, OK". Aşa am făcut cunoştinţă cu patronul olandez şi când a văzut că pot să-i livrez marfa pe care o comandă, s-a dus la directorul Tehnoforest şi a spus "vreau să-l angajez pe Cataramă, ca să se ocupe el de afacerile mele".

Şi eraţi plătit de firma asta?

Oficial, eu luam salariu de la Camera de Comerţ şi Industrie. Această firmă plătea acolo 2.000 de dolari, iar eu primeam în lei. Dar, în afară de asta, aveam o diurnă de 100 de dolari pe zi, banii mei. În plus, aveam maşină Volvo şi bonuri de benzină plătite de firmă. Ajunsesem la un nivel de trai foarte ridicat pentru România. Cu diurna pe o lună, dacă aş fi schimbat-o la negru, aş fi cumpărat o vilă mai micuţă în Dorobanţi.

De ce accepta statul român treaba asta, ce câştiga?

Păi, avea nevoie să facă export către firma asta şi erau firme care doreau să aibă reprezentanţi.

"Mi s-a spus că nu am dosar"

Astfel de situaţii nu erau posibile fără implicarea Securităţii.

E posibil. Securitatea mi-a dat acordul să lucrez probabil. Înseamnă că Securitatea m-a verificat, nu? Eu am aflat ulterior că şeful meu, Dragoş Diaconescu, avea legături cu Securitatea. Eu nu spun că n-am interacţionat, spun că nu mi s-a propus să fiu nici ofiţer, nici colaborator.

V-aţi luat dosarul de la CNSAS după 1990?

Evident că am fost şi eu curios. L-am cerut foarte insistent şi mi s-a spus că nu am dosar. Că am, că n-am, de ce nu am... nu ştiu. E adevărat că se pot pune tot felul de întrebări, se pot face supoziţii: dacă ai lucrat cu străinii, imposibil să nu fi fost. Aceste teorii pot avea o valoare, dar există şi excepţii pe care trebuie să le luăm ca atare.

Dar cu firma BELCO ce s-a întâmplat după 1990?

Firma BELCO a devenit, după 1990, clientul Elvila (n.r. – firma înfiinţată de Cataramă în 1990). Şi în loc să cumpere mobilă de la Tehnoforest, a cumpărat mobilă de la Elvila. 

Placa cu "fake news"

Deşi constată că a furnizat informaţii care îngrădesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale unor cetăţeni, CNSAS nu îi reţine lui Cataramă calitatea de colaborator al Securităţii ca poliţie politică, apreciind că informările sale nu au îndeplinit a doua condiţie impusă de lege, adică să fi vizat acitivităţi sau atitudini "potrivnice regimului totalitar comunist".

Întrebat de ziarişti, joi, după publicarea adeverinţei CNSAS, despre detaliile cuprinse în aceasta, care contrazic cu totul teza vehiculată în interviuri cum că ar fi fost o "excepţie" ocolită de fosta poliţie politică, Viorel Cataramă a reacţionat în maniera tipică a colaboratorilor Securităţii deconspiraţi, negând evidenţa şi acreditând ideea unei campanii pornite împotriva sa.

"Este o hârtie care m-a bucurat foarte mult. Cine are interesul să lanseze ştiri false? Asta înseamnă că am ajuns să contez, să se teamă de mine. Acele hârtii sunt falsuri. Am lucrat în comerţul exterior. Pot fi nişte rapoarte se de serviciu, pe care le-am semnat cu numele real. Acestea se depuneau la secretariat, nu ştiu unde ajungeau. Aceste atacuri fâsâite arată că Dreapta Liberală începe să conteze", a declarat Viorel Cataramă agenţiei Mediafax.

"Vreau să mă duc la CNSAS şi să le cer originalele acelor hârtii de care vorbesc ei, pentru că am apărut cu trei nume conspirative, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu niciunul care ar fi colaborat cu Securitatea. Mi se pare absolut curios să existe trei nume conspirative pentru mine şi vreau să le cer. Duminică sunt alegeri. Ei au lansat asta cu trei zile înainte de alegeri, că nu am fost colaborator, dar că am fost o persoană care urma să fie recrutată. Ca să fiu informator trebuia să fi semnat un angajament. Le cer documentele în baza cărora s-a luat decizia. Documente care nu există", a mai spus politicianul.