Ca unul care în adolescenţă se aşeza cu noaptea-n cap la cozi pentru laptele trebuincios surorilor mai mici, care a prins Revoluţia în studenţie şi tot atunci făcea cunoştinţă cu gealaţii lui Iliescu, nu am cum, pentru tot restul vieţii, să pun vreodată ştampila pe urmaşii acestuia convertiţi la socialism de caviar pentru ei şi unul de favele pentru restul plebei. N-am făcut-o nici acum două duminici şi, ca atare, nu-mi pot reprima îngrijorarea înroşirii hărţii. Dar...

Nici nu e loc pentru defetism. Primele prestaţii ale şefului de facto al viitorului Guvern (cel mai probabil prin intermediul unei marionete) ne-au arătat un Liviu Dragnea mai echilibrat decât era de aşteptat. Nu are el anvergura intelectuală a unui Adrian Năstase, dar cu siguranţă are mai mult autocontrol. Ucenicit în politică la şcoala PD-ului înainte să ajungă baron republican în PSD, Dragnea n-a dat, totuşi, niciun semn că ne-ar scoate din Europa şi din NATO. Ba chiar, oricât de frustrat este că nu va putea fi făţiş prim-ministrul României, face o neaşteptată echilibristică pentru a le băga în cap chiar pesediştilor că trebuie, măcar formal, să respecte nişte reguli.

Sigur că nu cred în programul de guvernare al PSD, atât de strălucitor încât îţi ia tocmai vederea. Nu-ţi trebuie mari competenţe în economie să-ţi dai seama că nu poţi şi să anulezi taxe şi impozite, şi să măreşti veniturile oamenilor, decât dacă mai mulţii bani "daţi" vor valora mai puţin. Nu cred că, ajunşi din nou la butoane, pesediştii se vor dovedi mai responsabili ca în trecut. Mă aştept şi să pompeze fonduri mai degrabă în pustiul din Teleorman decât în Bihorul frontalier, şi să-şi tragă partea leului din "creşterea economică" înainte să lase firimiturile în "buzunarele cetăţenilor". Logic, presupun că vor încerca şi mai departe să castreze DNA, aşa încât să nu-i mai "persecute" pentru politicile de jaf organizat.

Dacă despre PSD nu-mi fac iluzii, încă le păstrez pentru opoziţie. Sper de la PNL că se va deştepta înainte să ia drumul pe care s-au stins ţărăniştii, iar de la USR că ne va salva aplecându-se adânc asupra problemelor din finanţe, industrie, agricultură, sănătate, educaţie, cultură, sport, politică externă. Vreau, însă, ca opoziţia nu doar să taxeze derapajele guvernării ori, mai rău, să le provoace ca să le exploateze retoric, ci şi s-o oblige să revină şi să rămână pe şine. Altfel, ne-am ars toţi, şi de stânga, şi de dreapta, pentru că în caz contrar guvernul din 2020 va descoperi iarăşi că trebuie să repare pagubele create de cel ce se naşte acum. Şi filmul ăsta a mai rulat la noi, nu?

Or, eu m-am săturat de câte un remake tot la patru ani, din simplul motiv că de la o alegere la alta înaintez în singura viaţă pe care o am. Aş vrea şi eu să cred nu în Moş Gerilă, ci să mă bucur de bunul Crăciun...

Citiți pe aceeași temă și articolul Orizonturi roşii: Pentru prima oară, Bihorul a votat în rând cu ţara şi a pus PSD pe primul loc