În cazul în care nu aţi auzit întâmplarea, un vatman din Oradea i-a dat o lecţie în trafic unui tip care tocmai executa o manevră ilegală cu maşina. Şoferul trecuse linia dublă continuă pentru a se furişa într-o parcare, iar vatmanul, numa' de-al dracului, cum se zice, a oprit tramvaiul în dreptul intrării, forţându-l pe indisciplinat să renunţe la manevră şi să revină pe banda lui. O lecţie publică pornită probabil de la prea multe frustrări acumulate în anii de condus tramvaiul prin oraş.
De la bun început declar că sunt de partea vatmanului, dar nu despre asta e vorba în rândurile de mai jos. Când am citit despre întâmplare, am zâmbit amintindu-mi de o conferinţă de pe YouTube a unui scriitor şi filosof pe care îl îndrăgesc, Alain de Botton. Analizând modul în care romantismul a influenţat relaţiile de iubire moderne dintre oameni, autorul aminteşte la un moment dat despre felul complet diferit în care vedeau dragostea în cuplu vechii greci.
Aceştia credeau că dragostea ar trebui să fie un proces de educaţie reciprocă, în care cei doi se educă unul pe altul pentru a deveni mai buni. Observaţiile se fac nu pentru a-l domina sau supăra pe celălalt, ci pentru a învăţa în permanenţă lucruri noi, pentru a fi mai înţelepţi şi mai bine pregătiţi pentru viaţă. Fapt care nu prea funcţionează în zilele noastre, nu? Când persoana de lângă tine îţi face o observaţie, cel mai adesea răspunsul este "dar cine eşti tu să îmi dai mie sfaturi?". Şi gata războiul!
Şi în trafic e cam la fel. Toţi facem tâmpenii la un moment dat, dar dacă alţii ne atrag atenţia sau ne ceartă cu claxonul, ne facem foc şi pară şi sărim la scandal. Suntem infailibili, nu suntem deloc dispuşi să ne recunoaştem greşelile, iar aruncatul vinei pe celălalt este sport naţional. Se întâmplă asta pentru că în fiecare şofer convieţuiesc (în proporţii variabile) un instructor auto de geniu, un poliţist de la rutieră pentru care regulile circulaţiei nu mai au secrete, un cavaler al dreptăţii care nu doarme niciodată şi un pilot de raliu în veşnică luptă cu timpul şi cu ceilalţi.
O să sune romantic şi idiot, dar poate că traficul ar fi mult mai fain dacă i-am privi pe ceilalţi ca parteneri într-o relaţie aidoma grecilor din vechime, şi nu ca adversari într-o competiţie în care să ne batem pentru supremaţie. Nu ştiu dacă şoferul din faza cu tramvaiul a adus-o în discuţie pe mama vatmanului, dacă şi-a recunoscut fair-play greşeala sau dacă va mai încerca manevra respectivă. Dar dacă a plecat de acolo ridicând mâna a scuze şi înţelegând că nu vatmanul a fost împotriva lui, ci un set întreg de reguli de bună convieţuire numit Codul Rutier, atunci întâmplarea a folosit la ceva.
Singura modalitate de a fi mai buni în trafic este să mai acceptăm critici, să ne recunoaştem greşelile şi să ne privim din când în când în oglinda retrovizoare. Uneori, sursa problemelor este mult mai aproape decât credem, poate chiar cu noi în maşină, ba poate chiar la volanul ei. La fel ca în cuplu!