Leptospiroza
Leptospiroza este una dintre cele mai răspândite zoonoze (boli infecţioase ale animalelor care se pot transmite la om), existând cazuri în toate continentele (cu excepţia Antarticii), dar mai ales la tropice.
Leptospiroza este una dintre cele mai răspândite zoonoze (boli infecţioase ale animalelor care se pot transmite la om), existând cazuri în toate continentele (cu excepţia Antarticii), dar mai ales la tropice.
În Bihor, unul dintre cei mai răspândiţi şerpi veninoşi este vipera comună, a cărei muşcătură este gravă şi se recunoaşte după cele două urme lăsate de colţii şarpelui şi care la scurt timp sunt înconjurate de o coroană de mici vezicule.
Căpuşele sunt vectorii unor boli grave, dar de cele mai multe ori reacţia locală produsă de muşcătură se limitează la o simplă roşeaţă cu senzaţie de mâncărime care dispare în decurs de câteva zile în lipsa suprainfecţiei bacteriene. În condiţiile neîndepărtării la timp a căpuşei, se poate ajunge la paralizie respiratorie şi deces (rata mortalităţii este de circa 10%, majoritatea deceselor producându-se la copii).
Meningita West Nile este o boală infecţioasă transmisă la om prin înţepăturile de ţânţari, transmiterea directă de la om la om nefiind posibilă. În ultimul timp au apărut cazuri sporadice de infecţie cu virusul Nilului de Vest (West Nile) în Grecia şi Bulgaria, existând din păcate şi câteva decese.
În condiţiile de secetă prelungită şi caniculă persistentă, este posibilă apariţia unor păianjeni veninoşi şi la noi, ca de altfel şi accentuarea comportamentului agresiv al unor insecte autohtone, cum ar fi de exemplu viespii.
În România de acum 100 de ani existau doar 17 zile caniculare pe an şi acestea numai în luna iulie. În ultimii ani numărul acestora a crescut la 40 şi apar din luna mai, extinzându-se până în octombrie. Ventilatoarele sunt mai puţin eficiente, aşa că aerul condiţionat este cel mai indicat în această perioadă, atât pentru confortul persoanelor sănătoase, cât şi pentru unii bolnavi suferinzi de afecţiuni ce se pot agrava la temperaturi ridicate.
Radiaţiile ultraviolete (RUV) constituie un factor indispensabil pentru procesele vitale, lipsa lor putând determina îmbolnăviri, dar, totodată pot exercita un efect nociv, atunci când acţiunea lor este în exces şi fără adaptare progresivă.
Insolaţia este consecinţa expunerii capului descoperit la radiaţiile solare intense şi penetrarea acestora prin cutia craniană, cu lezarea meningelui. Manifestările clinice sunt: paloare, creşterea pulsului, tegumente uscate şi calde, iar în cazurile grave convulsii, comă şi chiar deces. Formele uşoare, din fericire şi cele mai frecvente, se caracterizează prin dureri de cap, vâjâituri în urechi, dilatarea pupilelor şi o stare uşoară de somnolenţă.
Ridicarea temperaturii mediului ambiant la peste 32 gr. C şi o umiditate relativă ridicată (peste 60%) determină modificări ale organismului, care se pot grupa în 4 sindroame importante: mialgia termică, insolaţia, accidentele datorate efortului fizic pe caniculă şi şocul hipertermic.
Clima (de la grecescul klima care înseamnă înclinaţia razelor solare) reprezintă regimul caracteristic al vremii unei regiuni pe timp îndelungat. Regimul climatic se caracterizează printr-o relativă stabilitate, modificările putând fi urmărite numai prin observaţii îndelungate şi pe perioade lungi de timp.
Răspândirea tehnologiilor bazate pe electricitate a dus la creşterea numărului de accidente. Circa o treime din traumatismele datorate curentului de înaltă tensiune apar la electrotehnicieni, o treime la muncitorii din construcţii, iar restul accidentelor nu sunt legate de locul de muncă.
Colica renală este o durere intensă la nivelul regiunii lombare şi abdominale determinată de obstacole organice sau funcţionale ale rinichilor şi căilor urinare. Obstacolele organice cele mai dese sunt calculii mobili din litiaza renală, cheagurile de sânge sau fragmentele de puroi din infecţiile cronice sau tumorile renale, şi stenozele ureterale din tuberculoza renală.
Deoarece bolile cu transmitere sexuală afectează disproporţionat femeile şi nou-născuţii, prevenirea acestora este un important obiectiv pentru sănătatea femeilor. Multe din aceste boli sunt transmise mai frecvent de la bărbaţi la femei decât de la femei la bărbaţi.
Numită şi "durerea facială paroxistică", această afecţiune se caracterizează prin dureri puternice la nivelul buzelor, gingiilor, obrajilor, bărbiei şi, mai rar, la nivelul ochilor. Boala afectează nervul trigemen, un nerv cranian care asigură sensibilitatea tegumentelor feţei şi a jumătăţii anterioare a capului, iar prin ramura sa motorie are rol în masticaţie.
În ţările dezvoltate, cancerul colorectal reprezintă a 2-a cauză de deces prin cancer, după cel pulmonar. Cauzele bolii sunt necunoscute, dar factorii de mediu sunt tot mai des încriminaţi, afecţiunea apărând mai des la populaţia cu standard de viaţă mai ridicat din zonele urbane
Apendicita acută poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la tineri şi mai rară la vârstele extreme, nefiind influenţată de sex (cu excepţia perioadei dintre pubertate şi 25 de ani, când apare în 2/3 din cazuri la bărbaţi).
Pancreatita cronică se poate manifesta sub forma unor episoade de inflamaţie acută survenite pe un pancreas anterior afectat, sau ca o afectare cronică, cu durere sau fenomene de malabsorbţie persistente. Cauzele pancreatitei cronice sunt identice cu cele ale pancreatitei acute (alcoolismul acut sau cronic, calculii biliari, postoperator după intervenţii pe abdomen, dar şi neabdominale, traumatisme abdominale, insuficienţă renală, unele infecţii, administrarea unor medicamente)...
Pancreatita acută este o inflamaţie a pancreasului cu manifestări diferite, de la forma edematoasă, care este o afecţiune uşoară şi reversibilă în majoritatea cazurilor, la forma necrozantă, foarte severă.
Deşi numărul cazurilor de cancer al stomacului sunt în continuă scădere, totuşi această boală rămâne încă o problemă, studiile epidemiologice sugerând că riscul de a face boala este mai mare la clasele sociale cu nivel socio-economic scăzut. Consumul îndelungat de alimente cu un conţinut mare de nitriţi (cum sunt cele uscate, sărate şi afumate) poate determina apariţia bolii...
Tratamentul medicamentos al ulcerului duodenal are 4 obiective majore: ameliorarea durerii, accelerarea procesului de vindecare al lezinii ulceroase, prevenirea recăderilor şi a complicaţiilor. Eficienţa multiplelor tratamente efectuate, mai vechi şi actuale, este discutabilă...
Ulcerul duodenal este o boală cronică ce afectează circa 10% din populaţie şi care prezintă o tendinţă de scădere, mai ales în ţările dezvoltate. Frecvenţa este asemănătoare la ambele sexe, iar evoluţia bolii este spre vindecare şi apoi reapariţie (aproximativ 60% din ulcererele duodenale vindecate reapar în decurs de un an, iar 80-90% în decurs de 2 ani).
Cauzele steatozei hepatice sunt multiple, existând relaţii cu vârsta, zonele geografice şi starea de nutriţie a celor afectaţi. Alcoolismul reprezintă cauza a circa 50% din cazurile de boală. Alte cauze sunt diabetul zaharat necontrolat, malnutriţia proteino-calorică, obezitatea, deficienţele nutriţionale din unele boli cronice ori infecţiile severe.
Indigestia sau dispepsia sunt termeni des utilizaţi de către pacienţi pentru descrierea unor simptome digestive variate, cum sunt durerea abdominală superioară (pusă frecvent în legătură cu consumul unor alimente), pirozis ("arsurile" stomacului), eructaţii (râgâituri), flatulenţă (eliminarea de gaze), balonare sau intoleranţă la unele alimente.
Refluxul gastroesofagian constă în reîntoarcerea conţinutului gastric sau duodenal în esofag şi reprezintă, probabil, cea mai frecventă afecţiune digestivă. Cauza cea mai importantă este insuficienta contracţie a sfincterului esofagian inferior (un "inel" muscular care închide esofagul inferior, nepermiţând alimentelor în curs de prelucrare din stomac să ajungă în esofag şi chiar în cavitatea bucală).
Anorexia este o pierdere a apetitului sau lipsa voinţei de a mânca. Trebuie deosebită de intoleranţele alimentare (cea mai frecventă este intoleranţa la lapte, dar există multiple alte alimente care pot da intoleranţă), sau de saţietatea precoce (când ingerarea unei mici cantităţi de alimente determină o senzaţie de plenitudine).
Gastrita acută se prezintă sub mai multe forme: gastrita hemoragică acută (numită şi gastrita acută erozivă) care este cea mai frecventă şi cea mai dramatică, gastrita erozivă enteropatică (formă rară) şi gastrita acută asociată cu Helicobacter pylori (un bacil asociat şi cu gastrita cronică activă, ulcerul gastric şi duodenal).
Profilaxia rujeolei se poate face prin imunizare activă cu vaccinuri care conţin virus viu atenuat, dar cel mai potrivit la ora actuală (chiar şi pentru adulţi) este trivaccinul rujeolă-oreion-rubeolă (ROR), cu rezultate remarcabile (imunitate la circa 95% din cei vaccinaţi la vârsta de 15 luni sau mai târziu, cu durata de peste 20 de ani şi cu probabilitate mare de a fi definitivă şi cu asigurarea protecţiei chiar la administrarea în primele 3 zile de la infectare).
Rujeola sau pojarul este una dintre cele mai comune boli ale civilizaţiei umane care, în ciuda existenţei unui vaccin, rămâne încă o problemă globală de sănătate. Boala este determinată de un virus (virionul rujeolic) şi apare în mod natural numai la om.
Virozele respiratorii sunt determinate de foarte multe virusuri (circa 200, aparţinând la 8 genuri diferite, existând posibilitatea ca să se descopere în viitorul apropiat şi altele), responsabile de 2/3 până la 3/4 din cazurile de infecţii respiratorii acute. Marea majoritate a acestor virusuri atacă căile respiratorii superioare, dar pot afecta şi căile respiratorii inferioare, mai ales la copiii mici.
Prevenirea gripei se efectuează prin utilizarea vaccinurilor cu virus inactivat. Aceste vaccinuri sunt preparate din virusuri gripale de tip A şi B ce au circulat în sezonul precedent. Dacă tipul de virus circulant în momentul vaccinării este strâns înrudit cu cel din compoziţia vaccinului, se realizează o protecţie de 50-80% faţă de infecţie.