Meningita West Nile este o boală infecţioasă transmisă la om prin înţepăturile de ţânţari, transmiterea directă de la om la om nefiind posibilă. În ultimul timp au apărut cazuri sporadice de infecţie cu virusul Nilului de Vest (West Nile), existând din păcate şi câteva decese. Virusul circulă mai ales în zonele tropicale, dar a ajuns şi în România...
Radiaţiile ultraviolete (RUV) constituie un factor indispensabil pentru procesele vitale, lipsa lor putând determina îmbolnăviri, dar, totodată pot exercita un efect nociv, atunci când acţiunea lor este în exces şi fără adaptare progresivă.
Corpul uman este un generator de radiaţii infraroşii care se transmit mediului înconjurător, cel mai mult la contactul cu obiecte metalice sau ziduri de beton şi cel mai puţin în aer. De aceea, temperatura mediului ambiant este optimă când este inferioară temperaturii corpului, astfel ca recepţia de căldură să fie egală cu producţia sa.
Ridicarea temperaturii mediului ambiant la peste 32 gr. C şi o umiditate relativă ridicată (peste 60%) determină modificări ale organismului, care se pot grupa în 4 sindroame importante: mialgia termică, insolaţia, accidentele datorate efortului fizic pe caniculă şi şocul hiper-termic.
În aprecierea igienico-sanitară a surselor de apă, o importanţă deosebită trebuie acordată conţinutului natural de substanţe minerale deoarece acestea participă activ în procesele vitale, organismul primindu-le din mediul extern, inclusiv prin intermediul apei.
Consumul de apă poate avea o influenţă nefavorabilă asupra organismului atunci când apa conţine agenţii patogeni ai bolilor infecţioase, când are o compoziţie deosebită de cea a apei potabile şi când apa are gust sau miros ce o fac improprie consumului. Aceste modificări ale normelor de potabilitate pot fi determinate cel mai des de caracteristicile solului stăbătut de către ape şi impurificării cu ape uzate fecaloid-menajere sau industriale.
Rabia (turbarea) este o boală produsă de virusul rabic care aparţine grupului Rhabdovirusurilor. Boala afectează sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării), atât la animale, cât şi la oameni.
Infecţiile urinare sunt printre cele mai frecvente infecţii bacteriene, fiind determinate de prezenţa şi multiplicarea unor germeni patogeni în orice loc al tractului urinar, de la rinichi, uretere şi vezică urinară, la uretră. Aceştia depăşesc numărul de 100.000 pe un mililitru de urină. Află detalii!
Hipoglicemia reprezintă o scădere a concentraţiei glucozei din sânge, fiind mai periculoasă pe termen scurt decât hiperglicemia, deoarece glucoza reprezintă suportul energetic primar al creierului. Absenţa sa, la fel ca a oxigenului, are consecinţe dramatice, în condiţiile deficitului prelungit putând surveni decesul.
Diabetul zaharat este în prezent o afecţiune nevindecabilă, de aceea este foarte importantă profilaxia primară a bolii. Chiar dacă există cazuri sporadice în care hiperglicemia poate regresa sau chiar să dispară, azi se cunoaşte că diabetul odată instalat şi netratat evoluează spre complicaţiile cronice invalidante cunoscute (în aceste condiţii, când diabetul este diagnosticat, prevenirea complicaţiilor reprezintă profilaxia secundară).
Complicaţiile cronice ale diabetului sunt macroangiopatia, microangiopatia şi neuropatia diabetică. Prin angiopatie diabetică se înţelege totalitatea alterărilor vasculare secundare tulburărilor metabolice produse de deficitul absolut sau relativ de insulină, cu accent pe vasele mici (microangiopatia) şi cele mari (macroangiopatia).
Tratamentul medicamentos al diabetului zaharat cuprinde antidiabeticele orale şi insulinele. Diabetul non-insulino-dependent care nu poate fi controlat prin regimul dietetic răspunde bine la grupa medicamentelor pe bază de derivate de sulfoniluree (cum este tolbutamidul sau glipizidul), care sunt uşor de folosit şi, după majoritatea specialiştilor, sigure.
Tratamentul diabetului zaharat vizează normalizarea glicemiei. Bolnavul trebuie să ştie şi să fie convins de importanţa respectării dietei şi a tratamentului, fiind de asemenea instruit să îşi controleze singur glicemia şi glicozuria (cantitatea de glucoză din urină).
Boala Lyme este o infecţie bacteriană determinată de o spirochetă (Borellia burgdorferi). Aria de răspândire este mondială. Boala este transmisă la om prin înţepătura de căpuşă, în intervalul martie septembrie.
Căpuşele sunt vectorii unor boli grave (paralizie, febra Q, tularemia, borelioza şi altele), dar de cele mai multe ori reacţia locală produsă de muşcătură se limitează la o simplă roşeaţă cu senzaţie de mâncărime (prurit) care dispare în decurs de câteva zile în lipsa suprainfecţiei bacteriene.
Cancerul renal este o boală gravă care apare mai frecvent la bărbaţii cu vârste între 55 şi 60 de ani (raportul dintre bărbaţi şi femei este de 2:1), cauzele fiind încă necunoscute. Factorii de risc sunt reprezentaţi de fumat şi expunerea la cadmiu, existând şi forme ereditare şi cazuri apărute la bolnavii cu insuficienţă renală cronică aflaţi sub dializă (conectaţi la "rinichiul artificial").
Hematuria reprezintă prezenţa sângelui în urină. Diagnosticul se pune pe baza datelor de laborator, prin prezenţa globulelor roşii sanguine (hematii) în sedimentul urinar (unde nu există hematii, sau există foarte puţine şi anume o hematie la câteva câmpuri microscopice); prezenţa de 1-2 hematii pe câmp reprezintă hematurie microscopică.
Există nişte întrebări esenţiale pentru a putea încadra un individ în patologia alcoolismului: cantitatea de băutură consumată poate fi controlată?; s-a ajuns la neglijarea familiei sau serviciului din cauza alcoolului?; consumul de alcool începe imediat după micul dejun sau la puţin timp, sau chiar mai devreme?
Alcoolicul este un individ care are probleme în societate şi la locul de muncă datorită consumului repetat de alcool. Negarea consumului de alcool este o caracteristică a acestora, doar anturajul putând confirma acest lucru.
Leziunile locale datorate frigului determină fenomene ce afectează celulele şi lichidele extracelulare (prin efecte directe) şi fenomene care întrerup funcţionarea ţesuturilor şi integritatea vascularizaţiei (prin efecte indirecte).
Guta cuprinde o serie de boli care apar singure sau în combinaţie şi includ hiperuricemia, atacurile de artrite inflamatorii (la o singură articulaţie), depozitele de cristale de uraţi la nivelul articulaţiilor şi la nivelul rinichilor, precum şi litiaza renală cu săruri de uraţi.
Trichineloza este o boală parazitară acută produsă de Trichinella spiralis (un vierme cilindric lung de 1-4 mm şi cu diametrul de 0,04 mm), care parazitează animalele carnivore, porci mistreţi, urşi, vulpi, câini, pisici, şobolani etc. Sursa de infecţie pentru om este carnea infestată şi insuficient preparată termic (cel mai frecvent carnea de porc, dar şi cea de mistreţ sau de urs).
Refluxul gastroesofagian constă în reîntoarcerea conţinutului gastric sau duodenal în esofag şi reprezintă, probabil, cea mai frecventă afecţiune digestivă. Cauza cea mai importantă este insuficienta contracţie a sfincterului esofagian inferior. Află la ce poate duce boala!
Virozele respiratorii sunt determinate de foarte multe virusuri, responsabile de 2/3 până la 3/4 din cazurile de infecţii respiratorii acute. Marea majoritate a acestor virusuri atacă căile respiratorii superioare, dar pot afecta şi căile respiratorii inferioare, mai ales la copiii mici. Principalele 5 grupe de virusuri care determină cea mai mare parte a virozelor respiratorii sunt: rinovirusurile, coronavirusurile, virusul sinciţial respirator, virusurile paragripale şi adenovirusurile.
Indigestia sau dispepsia sunt termeni des utilizaţi de către pacienţi pentru descrierea unor simptome digestive variate, cum sunt durerea abdominală superioară (pusă frecvent în legătură cu consumul unor alimente), pirozis („arsurile” stomacului), eructaţii (râgâituri), flatulenţă (eliminarea de gaze), balonare, sau intoleranţă la unele alimente.
Maladia Alzheimer (descrisă încă din 1907 de către Alois Alzheimer) este considerată cea mai importantă boală degenerativă a sistemului nervos, instalându-se gradat şi provocând moartea neuronală lent progresivă.
În cursul evoluţiei bolii, după faza septicemică urmează faza organică, în care reapare febra, simultan cu instalarea unor sindroame diferite. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt meningita leptospirotică, sindromul hepatorenal, manifestări hemoragice şi insuficienţa renală.
Leptospiroza este o boală gravă, dar cu şanse bune de vindecare prin recunoaşterea simptomelor şi instituirea tratamentului adecvat. Prezenţa icterului şi a insuficienţei renale reprezintă factori agravanţi. La gravide, boala determină avort.
Leptospiroza este una dintre cele mai răspândite zoonoze (boli infecţioase ale animalelor care se pot transmite la om), existând cazuri în toate continentele (cu excepţia Antarticii), dar mai ales la tropice. Există cazuri de boală şi la noi.
Meningita West Nile este o boală infecţioasă transmisă la om prin înţepăturile de ţânţari, transmiterea directă de la om la om nefiind posibilă. În ultimul timp au apărut cazuri sporadice de infecţie cu virusul Nilului de Vest (West Nile), existând din păcate şi câteva decese.