Ce este însă adevărat despre psihopaţi este faptul că posedă un şarm aparte, o carismă de care se folosesc pentru a-şi atinge scopurile. Sunt oameni lipsiţi de empatie şi pentru care regulile şi normele nu înseamnă prea mult, fiind dispuşi să le încalce pentru a obţine ceea ce vor. Se tem mai puţin decât noi, ceilalţi, de consecinţe...
Des confundată cu tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă se manifestă printr-o excesivă preocupare pentru ordine, perfecţionism şi o dorinţă de control a mediului înconjurător.
Lord G. Byron, faimosul poet britanic spunea că "Răzbunarea nu este întotdeauna dulce; odată ce se înfăptuieşte, ne simţim inferiori victimii noastre". Însă un studiu recent publicat în Journal of Personality and Social Psychology afirmă contrariul, şi anume că răzbunarea ne umple de fericire şi, contrar doctrinei creştine, răzbunarea ne face să ne simţim mai bine.
Reci din punct de vedere emoţional şi considerând mereu că merită mai mult şi mai bine, persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă au deseori o atitudine de snobism, dominare sau dispreţ. Se plâng mereu de incompetenţa cuiva neratând şansa ca - indirect - să se pună pe ei înşişi într-o lumină favorabilă.
Românii au renumele de a apela la medic, stomatolog sau psiholog doar atunci când ajung la limita suportabilului. Din păcate, la noi în ţară serviciile medicale sunt luate cu asalt doar în faza în care se cere o intervenţie rapidă: atunci când omul este deja atât de bolnav încât necesită medicamente, internare sau o intervenţie. Prea puţină lume merge la specialişti preventiv...
Gândurile şi trăirile cu tentă spirituală şi religioasă activează centrii recompensei din creier deoarece aceştia reîntăresc la rândul lor credinţa în sine. "Reîntărirea credinţelor tale te face să te simţi puţin mai bine şi mai în siguranţă" a declarat Jordan Grafman, directorul unui centru de cercetări al Institutului de Reabilitări din Chicago.
Mereu în gardă, ranchiunoşi, răzbunători, suspicioşi şi geloşi până în punctul patologic, cei cu tulburare de personalitate paranoidă doresc să aibă un control total asupra relaţiilor cu cei din jur, în special asupra relaţiilor de cuplu. "Unde ai fost?", "Cu cine ai fost?", "Cine e cutare şi ce vrea de la tine?" sunt întrebări cu care soţii sau iubiţii celor cu această tulburare au de-a face aproape zilnic.
Una din întrebările psihologiei care se află încă în faza de studiu face referire la achiziţia limbajului de către copii. Învaţă copiii limbajul încă din uter sau acesta este dobândit pe parcursul vieţii de după naştere? O echipă de psihologi din Beijing şi Berlin a realizat un studiu extrem de interesant prin care au testat 102 bebeluşi cu o vârstă medie de 1-5 zile, mai exact plânsul acestora.
Problemele femeilor în acest sens încep încă din adolescenţă, când presiunea socială le forţează să lupte pentru note mai bune în şcoală. Ulterior, tot din cauza factorilor sociali, femeilor le este mai greu decât bărbaţilor să-şi găsească un loc de muncă decent. Spre deosebire de bărbaţi, femeile tind să fie discriminate la locul de muncă şi trebuie să lupte mai mult.
Zilele trecute am decis să încetez comunicarea prin intermediul platformei de socializare Facebook şi mai mulţi prieteni şi amici mi-au pus întrebarea "de ce". Imaginaţi-vă cum ar fi să fiţi limitaţi în a exprima ceea ce simţiţi de zece semne de bază ale mâinii: degetul mare în sus înseamnă "OK, sunt bine", degetul mijlociu în aer înseamnă "dispreţ", degetul mic ridicat în aer înseamnă "sunt trist"...
În ultimii ani, autismul a devenit unul dintre subiectele fierbinţi ale psihologiei. Cu toate astea, cercetarea în domeniu avansează greoi. Zilele trecute, însă, s-a realizat un progres semnificativ: un studiu, cel mai longeviv legat de intervenţiile în autism, a făcut presa ştiinţifică să discute aprins subiectul. De ce este important acest studiu?
În această a cincea şi ultimă parte a seriei despre creşterea IQ-ului vorbim despre cum, solicitându-ţi creierul, se formează noi reţele neuronale şi despre cum nu orice activitate mentală duce la formarea acelor reţele.
Dacă în primele trei părţi ale seriei am discutat despre cum evitarea lucrurilor uşoare, căutarea ineditului respectiv socializarea contribuie la creşterea IQ-ului, în acest articol vom discuta despre gândirea creativă şi cum îmbunătăţeşte ea inteligenţa.
În precedentele articole ale seriei am vorbit despre importanţa a doi factori în creşterea IQ-ului: evitarea activităţilor uşoare şi căutarea ineditului. În acest articol discutăm despre un al treilea factor, poate mai important decât primele două: Socializarea.
Am început săptămâna trecută seria articolelor despre cei cinci factori meniţi să dezvolte coeficientul de inteligenţă. Dacă în primul text am vorbit despre evitarea lucrurilor uşoare, de data aceasta vom discuta despre cum contribuie la creşterea IQ-ului căutarea ineditului.
Coeficientul de inteligenţă preocupă multă lume în ultimele decenii. De la cercetătorul care analizează corelaţia dintre memoria de lucru şi IQ şi până la omul de rând care doreşte să devină mai inteligent, problema creşterii IQ-ului apare tot mai des în medii care variază, de la discuţii de bar, până la workshop-uri în psihologie. În această serie voi analiza cinci factori care influenţează creşterea coeficientului de inteligenţă şi modul în care te poţi folosi de ei.
Depresia este des înţeleasă ca o stare de tristeţe, dar în realitate, depresia înseamnă mai mult de atât. Este o boală ce implică o stare de vid interior, anxietate, lipsă de energie, tulburarea poftei de mâncare şi a timpului petrecut în starea de somn şi o mulţime de alte lucruri conexe. Mai jos trecem în revistă o serie de elemente mai puţin cunoscute despre depresie, elemente care pictează un tablou de ansamblu al acestei afecţiuni.
Poate aţi întâlnit stereotipul băiatului încrezător în sine şi al fetei anxioase. Băiatul aleargă după fete, face sport, se joacă pe calculator, refuză să facă curat în camera lui, iar notele din liceu lasă de dorit. Prin contrast, fata are doar note mari, este extrem de preocupată de felul în care se îmbracă şi pare hotărâtă să reuşească în ceea ce-şi propune.
Desfiinţarea şcolilor profesionale în 2009 în favoarea alcătuirii liceelor cu profil tehnic a avut efecte nefaste asupra adolescenţilor din Bihor, iar asta s-a manifestat pe mai multe planuri, inclusiv cel psihologic. Privaţi de posibilitatea de a urma o şcoală profesională, cei mai mulţi liceeni şi-au încercat norocul în profile reale şi umane care în realitate nu îi atrăgeau...
Ne poate transforma cititul cărţilor de ficţiune în oameni mai înţelegători? Mai multe studii în psihologie afirmă exact acest lucru - faptul că beletristica ne permite să devenim oameni mai buni. Aparent, cititul de cărţi de ficţiune nu este doar o activitate relaxantă, ci ne permite să intrăm în mintea celor din jurul nostru. Cei care citesc cărţi de ficţiune sunt mai empatici şi cunosc mai bine nu doar ce, ci şi cum gândesc alţii.
Discuţiile despre politică, religie şi fotbal sunt cele ce întreţin spiritul conversaţiei la petreceri ori reuniunile din faţa blocului. Se prea poate să fi observat faptul că părerile indivizilor legate de aceste trei subiecte rămân constante şi nu se schimbă. Şi există explicaţii psihologice pentru acest fapt.
Coeficientul de inteligenţă e oarecum o obsesie pe Internet. Fel de fel de teste online promit că îţi vor arăta unde te situezi pe o anumită scală şi ajung să-ţi afişeze rezultate menite doar să te facă să te simţi confortabil cu tine însuţi. Noile cercetări în domeniu arată că o creştere semnificativă a IQ-ului este posibilă cu ajutorul tehnicilor relaţionale.
E greu să generalizezi şi să găseşti cauze exacte ale depresiei la nivel citadin. Sunt orădenii mai depresivi ori mai anxioşi decât restul bihorenilor? Dacă vorbim despre diferenţa dintre mediul rural şi cel urban şi discutăm la nivel psihosocial, răspunsul e ceva mai simplu...