Cine a călătorit și a observat - nu doar a bifat - o destinație, a putut constata că street art-ul a pătruns în viața cotidiană din străinătate. Oradea este orașul meu și am făcut o promisiune de a aduce aici culoare, formă, concept și mesaje, demers în care s-au alăturat și alți oameni, cu sau fără pregătire artistică. Eleganța orașului se cere continuată și prin artă.
Cum arta stradală este neconvențională, oamenii s-au neliniștit și au pus la îndoială calitatea actului artistic. Există confuzii între street art și graffiti, asociate cu prejudecăți. Graffiti-ul a apărut ca o formă de protest împotriva guvernării în suburbiile mari din SUA anilor ’70, iar până la street art, artiști inovativi au parcurs pași, mesajul evoluând de la text la imagine, o reprezentare mai catifelată.
O altă paralelă se face între arta clasică de șevalet și cea stradală. Ele nu se exclud, nu sunt în competiție, ci, din contră, se completează. Scoaterea artei din mediul formal nu o trivializează și nu îi răpește noblețea. Gândirea artistului nu are limite ori puncte cardinale, iar cu cât libertatea lui de expresie este mai mare, cu atât reușește să uimească.
Eu vreau să aduc culoare în acest gri existențial, considerând că oricâtă culoare e aplicată se dizolvă în malaxorul rutinei. În procesul de creație, am experimentat o multitudine de reacții, mulți oameni poziționându-se radical, ori pe negru, ori pe alb. În codul meu genetic de artist este înscrisă culoarea și mă revolt interior când simt că oamenii blochează mental proiectele creativ-colorate, refuzând să gândească cromatic. În acest cadru neprietenos, eu, ca artist, nu mă pot devoala. Soluția este să emigrez, precum cele 5 milioane de expatriați?
Eu îmi prezint mesajul și îl strig mut prin lucrări, însă e necesar un cadru de manifestare. Fondurile și legile trebuie orientate spre om, în al cărui proces de formare cultura reprezintă o cărămidă de bază.
Mi se spune frecvent că, făcând street art, vorbesc cu pereții. Sper că doar concret, nu și figurativ. Nădăjduiesc într-un dialog vizual fertil în reacții, pentru că nu e suficient să visăm frumos.
Roxie Netea, artistă