Duminică, Oradea a avut voce. Peste 200 de oameni – majoritatea femei, dar și bărbați, mulți tineri și adolescenți – au umplut străzile la primul marș „Împreună pentru siguranța femeilor”, o inițiativă a grupului Artemiss, fondat de actrițele Anda Tămășanu și Eleonora Tiu, în parteneriat cu Rețeaua VIF. Mesajul l-au spus răspicat la megafoane şi l-au pictat pe pancarte: siguranța femeilor nu e negociabilă.
„Indiferența hrănește violența”
Mitingul a pornit din faţa fostei policlinici mari de pe strada Republicii nr. 35 - viitorul sediu al Consiliului Judeţean Bihor. Participanţii au traversat pietonala Republicii, făcând un ocol în Parcul Traian, unde s-au oprit pentru câteva minute în faţa Palatului de Justiţie. Apoi, au trecut prin Piața Regele Ferdinand, iar după traversarea Podului Sf. Ladislau, s-a oprit în Piața Unirii.
Pe tot parcursul traseului, oamenii au scandat mesaje precum „Indiferența hrănește violența”, „Afară din școli, cu profii agresori”, Libere puternice!”, „Solidaritate, să ne unim toate!”, „Cea mai mică lovitură nu e dragoste, ci ură!”, „Indiferența hrănește violența”, „Nu mă simt flatată să fiu agresată”, „Un bărbat de calitate nu fuge de egalitate”, „Misoginia distruge România” și „Oricum m-aș îmbrăca, NU e NU și DA e DA.”
Participanţii au purtat steguleţe mov pe care scria "Împreună pentru siguranţa femeilor" şi pancarte realizate la atelierul organizat cu o săptămână înainte la sediul Fundaţiei Comunitare Oradea. Printre mesaje se putea citi: „NU Abuz! NU Ignoranţă, Vreau să învăţ în siguranţă!”, „Misoginia distruge România”, „Cea mai mică lovitură nu e dragoste, e ură!”, „Fără frică” , „Toţi ştiau, toţi tăceau”, „Iubirea nu lasă urme”. Sloganul marşului a fost „Niciuna înfrântă! Niciuna uitată! Niciuna mai puțin!”
De pe margine, trecătorii aplaudau sau filmau, unii se opreau să întrebe ce se întâmplă. Un incident izolat a avut loc când un bărbat aflat într-o mașină a strigat injurii către coloana de manifestanți – moment ignorat de participanți, care și-au continuat marșul pașnic.
Printre cei prezenți s-a aflat și Iulian Dițiu, președintele ARK Oradea, organizație care apără drepturile comunității LGBT+. „Niciunul dintre noi nu este liber până nu suntem toți liberi”, a spus el, subliniind că lupta pentru siguranța femeilor face parte dintr-un efort mai amplu pentru egalitate și demnitate umană.
„Avem nevoie de instituții care să protejeze, nu doar să constate tragedii”
În deschiderea și la finalul evenimentului, Anda Tămășanu a vorbit despre valul de violență care a zguduit România în ultimii ani. A amintit crimele comise împotriva femeilor în spații publice, unele chiar în prezența copiilor, arătând că aceste tragedii „nu au apărut din senin”, ci sunt rezultatul unei violențe sistemice tolerate.
„Femicidul este uciderea unei femei pentru că este femeie. Este rezultatul unei culturi în care femeile sunt tratate ca proprietate și în care statul eșuează să le protejeze”, a explicat actrița. Ea a avertizat că austeritatea impusă de actualul guvern loveşte exact în serviciile publice care ar trebui să protejeze victimele – centre de adăpost, consiliere psihologică și sprijin juridic.
„Avem nevoie de instituții care să protejeze, nu doar să constate tragedii. Și avem nevoie ca polițiștii, procurorii și judecătorii să își elimine prejudecățile rasiste, clasiste și sexiste, pentru a asigura protecția egală în fața legii”, a spus Tămășanu.
La rândul ei, Eleonora Tiu a adus în fața participanților cifrele crude ale violenței de gen. În ultimul an, 45 de femei au fost ucise de un membru de familie, au fost 80 de tentative de femicid, iar autoritățile au înregistrat 36.417 plângeri pentru loviri și alte violențe.
„42% dintre femeile din România au trecut prin violență fizică, sexuală sau amenințări de-a lungul vieții lor. Aproape una din două femei a fost agresată de partenerul intim”, a spus Tiu, subliniind că aceste cifre nu reprezintă simple statistici, ci „vieți pierdute, povești care se repetă pentru că statul nu intervine la timp”.
„Rușinea nu e a noastră. E a agresorilor”
Marșul s-a încheiat cu aplauze, cu pancarte ridicate și cu o serie de mărturii spontane, rostite de participanți în Piața Unirii.
„Urmăream tot timpul pe Instagram și, la fiecare câteva zile, vedeam o nouă postare: a mai fost ucisă o femeie. Deschideam știrile și plângeam. Mă gândeam: Doamne, pentru noi nu există șanse. Ce am greșit? Că ne-am născut așa? Merităm să fim ucise doar pentru că suntem femei?”, a spus o tânără participantă. Când a aflat de evenimentul inițiat de Artemiss, a decis să fie prezentă: „Mi-am zis: trebuie să fiu aici. Nu contează că ne-am născut femei, bărbați sau altfel. Suntem oameni. Suntem vii. Și viața noastră contează".
O altă fată, Ana, a mărturisit că, deși are doar 24 de ani, a trecut „prin lucruri pe care abia acum am curaj să le numesc”. „Așa că spun asta clar: rușinea nu e a mea, nu e a voastră – este doar a agresorilor.”
Apoi, o participantă care s-a prezentat ca Alina a vorbit despre sensul real al feminismului, departe de clișee și prejudecăți: „Imaginați-vă felicitările alea perfecte de Crăciun, cu casa caldă și lumina blândă. Toți ne dorim asta. Femeile nu cer privilegii, ci doar dreptul de a trăi în siguranță și de a participa deplin la societate. Feminismul nu înseamnă să ni se dea ceva de-a gata. Înseamnă să ni se recunoască dreptul de a fi parte din lume".
Marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor” a avut loc simultan cu manifestații similare din București, Cluj-Napoca, Iași și alte orașe, sub umbrela Rețelei VIF – Violența Împotriva Femeilor, o alianță de peste 25 de organizații care militează pentru protecția și drepturile femeilor.
Participanţii cer modificarea legii pentru prevenirea femicidelor și aplicarea rapidă a măsurilor de protecție, incriminarea căsătoriei forțate și armonizarea legislației naționale cu Directiva 1385/2024 privind violența împotriva femeilor; creșterea numărului de centre de adăpost și accesul gratuit la consiliere psihologică; educație pentru egalitate de gen în școli, pentru a combate mentalitățile care perpetuează violența.