De la Revoluție încoace, mulți primari izbiți de evlavie (chestie care nu i-a împiedicat să fure cu nerușinare din banul public) s-au apucat să cumpere indulgențe oferind terenuri bisericilor apărute ca ciupercile după ploaie.
Poate mai țineți minte că Biserica Sf. Apostol Andrei a primit de la Prea Cucernicul Petru Filip un teren pe care oamenii în sutană l-au vândut unui supermarket pe bani buni și apoi s-au băgat cu lingura de pantofi pe actualul amplasament, astfel încât dacă te sui în clopotniță poți apăsa butonul de la liftul blocului.
Astfel de fapte au făcut ca bisericile să fie beneficiarele unor terenuri după care acum plânge administrația locală. Pentru a putea amplasa un investitor care vine cu 50 milioane de euro, edilii au fost nevoiți să cumpere de la Parohia Ortodoxă Nufărul teren la prețul de 20 euro metrul pătrat, ceea ce ne costă pe toți peste 5 milioane de euro.
Cinstitele fețe bisericești ne anesteziază cu fericirea de pe lumea cealaltă, „la loc cu verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea”, dar ei preferă viața lumească, „la loc cu verzișori, de unde a pierit facturarea și impozitarea”. Chiar așa, se va plăti ceva impozit pe tranzacția asta?
Eu cred că Primăria și ADLO au făcut o afacere proastă. E ciudat să dai 20 euro/mp la cumpărare când investitorul va putea cumpăra terenul la numai 8 euro. Și de ce să înghesui investițiile în Oradea când deja sunt parcuri industriale și în provincie, ce duc lipsă de mușterii?
Nu în ultimul rând, aș fi refuzat tranzacția, pentru a da posibilitatea proprietarului să facă un azil de bătrâni, cu cămin pentru copii abandonați sau o fermă de unde să hrănească enoriașii sărmani, că și asta e în fișa postului bisericilor, nu doar ctitorirea de case parohiale semețe.