A devenit o modă ca fiecare localitate mai răsărită, sau mai apusă, să aibă în plan să-şi facă un aquapark. După ce am depăşit faza cu construirea sălilor de sport pentru nane obosite de munca câmpului şi cu renovările la şcolile de la ţară unde nu mai sunt copii, exact asta ne mai lipsea: scumpa bălăceală!
Dacă la Salonta, unde se face un mamut de aquapark, poate că stabilimentul va fi vizitat de câţiva muşterii, unii aduşi cu autocare din Ungaria, mă îndoiesc că în prăfuita Marghită sunt şanse ca investiţia să fie viabilă. Oraşul, altminteri populat cu oameni admirabili, este după chipul şi asemănarea celor care-l conduc de 30 de ani. Acolo e locul unde se vede cel mai clar hoţia transpartinică, pentru că de ani buni liberalii lui Bolojan cu pesediştii lui Mang şi udemeriştii lui Ödön se lăfăie cu dezinvoltură în troaca politică şi administrativă.
Acum mulţi ani am dezvăluit, cu subiect şi predicat, marea hoţie cu ştrandul din Marghita. Furăciunea a fost probabil prea mică pentru a se lua măsuri împotriva prădătorilor. Ştrandul nu a funcţionat apoi decât cât să fie pus pe butuci, iar acum e mai mizerabil ca o budă din gară.
Încurajaţi de faptul că hoţii neprinşi au căpătat statut de negustori cinstiţi, politrucii din Marghita s-au gândit acum să-şi facă un aquapark, pentru că investiţia e mult mai mare ca într-un ştrand, deci şi sumele de furat mai consistente.
Cine vine la un astfel de stabiliment mai vrea ca, pe lângă datul pe tobogane, să viziteze oraşul, să meargă la restaurante şi muzee. În plus, e bine să te bizui şi pe clientela locală când te gândeşti la încasări. Dar la ce preţuri trebuie să pui la intrare, mă îndoiesc că aquaparkurile din micile orăşele vor fi altceva decât o gaură uriaşă la buget. Un fel de tichie de mărgăritar, frecţie la un picior de lemn, lentilă de contact la un ochi de sticlă...