Finanţările anunţate de Primăria Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor (350.000 euro, respectiv 100.000 euro) pentru FC Bihor repun în discuţie relaţia bani publici - activităţi sportive. Bihorenii, ca de altfel românii în general, s-au obişnuit ca autorităţile să "bage bani" în sport, în cazul nostru mai ales în fotbal, în baschet şi în polo, considerate sporturi "de tradiţie" în plan local. Unii spun că e perfect normal, alţii că nu-i ok. Din ultima categorie fac parte, nota bene, mai ales cei convinşi că aportul financiar al autorităţilor este prea mic şi, deci, ar trebui majorat consistent!
Cu riscul de a fi nepopular ori chiar de a greşi, cred că problema este, totuşi, alta. De ce să finanţeze Primăria Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor un club înscris într-o competiţie, adică o organizaţie profesionistă? Doar pentru că aşa fac toate primăriile şi consiliile judeţene din ţară? Pentru că, de obicei, cam ăsta e argumentul celor care cer mai mulţi bani pentru sport.
Dar, dacă asta e normalitatea, cum se face că sportul de performanţă din România nu are, de fapt, tocmai performanţă? De ce în lumea largă cluburile şi echipele profesioniste, de la popularul fotbal la exclusivista F1, sunt afaceri pur private, în proprietatea unor firme ori a suporterilor înşişi?
Nu cred că este o chestiune doar de management, de voinţă şi de responsabilitate, cu tot ce derivă de aici, de la transparenţa alocării banilor publici până la eficienţa cheltuirii lor, ci şi de concepţie. De ce, din aceşti bani, să fie ţinuţi profesionişti, care ar trebui să trăiască din propriile rezultate, şi nu sportul de masă, cel care ar trebui să furnizeze în mod natural viitori performeri? Pentru că, la cum e gândită acum funcţionarea FC Bihor ori a CSM Oradea, contribuabilul plăteşte, indirect, salariile profesioniştilor, nu participarea proprie la sport.
CSM Oradea are o secţie de baschet competitivă, abonată la trofee, dar majoritatea echipierilor sunt de pe alte meleaguri. Orădenii ajunşi în lot sunt excepţii. La fel s-a întâmplat şi se mai poate întâmpla şi la FC Bihor, chiar dacă promisiunea conducerii actuale e să utilizeze cât mai mulţi jucători autohtoni. Prin urmare, locali sunt mai degrabă banii, infrastructura (polivalenta, viitorul stadion municipal) şi culorile echipamentului, care în acest sezon sunt roş-albastru, dar în următorul pot fi oricare altele, dacă alt angajator va plăti mai bine.
Punem, după mine, căruţa înaintea boilor. Nu promovarea în LII cu gândul la LI ar trebui să fie scopul FC Bihor, nici musai câştigarea Campionatului sau calificarea în grupele Basketball Champions League obiectivul CSM Oradea. Criteriile pentru alocarea de bani publici ar fi ponderea orădenilor în echipe şi procentul de locuri ocupat în sală ori pe viitorul stadion de spectatorii plătitori. Abia atunci echipele vor fi cu adevărat ale oraşului şi cheltuirea banilor publici în sport deplin justificată. Asta ar însemna să investim în primul rând la bază, nu la vârf.