În Bihor, sportul are viaţă grea, pentru că Ilie Bolojan se fereşte de acest domeniu, pe motiv că e nu doar o sursă de cheltuieli, ci şi una de matrapazlâcuri.
Câtă vreme şef la CSM a fost actualul primar Florin Birta, se mai păstra un echilibru între sporturi. Odată cu venirea lui Şerban Sere, baschetul şi-a tras partea leului, iar celelalte discipline au fost trecute practic pe linie moartă.
La polo, a fost eliminat Cornel Gordan, antrenor incomod, dar foarte bun meseriaş. S-a aplicat tactica pământului pârjolit: aducem dolofani din Serbia, iar pe juniorii noştri, campioni la categoria lor de vârstă, îi alungăm de acasă pentru a întări echipele din Bucureşti. Nici nu-i de mirare că Zoltán Teszári şi-a retras sponsorizarea. Iar la handbal, "fraierii" intrau anual în prima divizie, dar niciodată n-au fost destui bani pentru ei.
La baschet, când am devenit campioni, aveam sportivi români, ba chiar localnici. Nicoară, Paşca, Mandache, Ţibârnă sau Nicolescu nu doar că prindeau echipa, ci îi aduceau plusvaloare. Iar sala vibra, pentru că echipa avea o identitate locală.
Acum ne bat cei de la Voluntari, cu un baschetbalist orădean în echipă, Rolland Török, pentru că noi preferăm să aducem americani, sârbi şi lituanieni, aproape toţi prin aceeaşi filieră de impresari, lucru complet nesănătos, când e vorba de banii publici. Nu întâmplător cel mai important sponsor s-a retras de la echipă.
Fotbalul e încă la faza de liga a III-a, dar şi acolo, sau mai ales acolo, sunt răni deschise după marele jaf, când echipa a fost vândută bucată cu bucată de un impresar.
Pe măsură ce infrastructura sportivă a oraşului se dezvoltă, orădenii doresc să vadă mai multe sporturi, că noua arenă n-a fost făcută doar pentru baschet şi concerte. La dotări noi, s-ar impune şi o nouă strategie, dacă se poate, cu deschidere spre mai multe ramuri sportive.