Credeaţi că lupte grele s-au dat numai la Hostomel, aeroportul de lângă Kiev? La Oradea războiul pentru aeroport a început încă de-acum 20 de ani, când echipa elnökului Sanyi Kiss visa să-l mute pe la Săcueni.
Nici acum nu se ştie dacă mutarea avea ca scop ca aeroportul din Debreţin să prindă aripi sau pentru ca spaţiul eliberat să devină loc de joacă pentru dezvoltatorii imobiliari. La cum îl ştiu pe fostul şef al judeţului, cred că ambele.
Apoi a venit epoca Pásztor, secondat de prea plecata lui slugă, domnul Mang. Aici tălpile au fost pe faţă. Operatorii aerieni au fost alungaţi, spre bucuria concurenţei.
A început construirea unui terminal nou, cu o firmă de casă, care s-a poticnit când a văzut că metodele de la mitici dau chix în Oradea. S-a lăsat cu penalizări şi contestări, aşa că o clădire ce trebuia terminată în 6 luni a putut fi dată în funcţiune doar după aproape 4 ani.
Cine merge la aeroport nu poate decât să admire neghiobia de care au dat dovadă foştii şefi de la Judeţ.
Au făcut terminalul nou la sute de metri de cel vechi şi cred că doar teama de linşaj mediatic i-a împiedicat să facă noua investiţie la Nimăieşti, de exemplu. Terminalul 2 putea fi plasat la o distanţă rezonabilă de primul, urmând ca, în cazul creşterii traficului, cele două să poată fi interconectate de construcţii uşoare.
După războiul declaraţiilor dintre (pe atunci) primarul Ilie Bolojan şi primarul Debreţinului, e clar că lupta nu este acum doar pentru supremaţie, ci şi una de orgolii.
În aeroport se investesc zeci de milioane de euro pentru prelungirea pistei, terminalul cargo şi gardul inteligent. Dar marea bătălie se va da pentru compania aviatică a oraşului, care va fi atacată atât de cei care au interese, cât şi de idioţii utili de care e plină lumea.