Primăria Oradea a lansat un nou front de discuţii, după ce mai mulţi copaci falnici au fost tăiaţi în zona Sovata pentru a face loc unei piste de pump-track, unde tinerii biciclişti să se dea peste cap cu ajutorul unor dâmburi artificiale din beton.
Dacă tinerii jubilează (s-a văzut ce succes are pista de lângă Jumbo), cei mai în vârstă nu sunt prea încântaţi că dispar pomii, că deh, ei se gândesc mai des la locurile cu verdeaţă.
De când e lumea, în spaţiile înguste dintre blocuri a fost o luptă între copiii care băteau mingea şi vârstnicii care băteau covoarele.
Şi pe mine mă enerva grozav vecinul care ne spărgea mingea dacă o dădeam peste gard, la fel cum nu suportam că trebuie să facem linişte după-masa, ca să se poată odihni pensionarii care oricum puteau să doarmă toată ziua.
Acum am trecut de partea celor care vor mai multă linişte şi umbră, dar pot spune că în ambele ipostaze am avut dreptate.
Cred că e loc pentru toată lumea, dar Primăria trebuie să fie mai atentă la modul în care conservă patrimoniul forestier municipal.
Dacă zonele de cartier au fost deja definitivate în ce priveşte reţelele, parcările şi alte amenajări, n-ar strica să se declanşeze o campanie de împădurire a oraşului. Nu o simplă plantare de pomi răzleţi, din care jumătate sunt jumuliţi de idioţii puşi pe distrugere. Ci de împădurire.
Minunatele sălcii de pe malul Crişului sunt bătrâne şi distruse de vreme, iar noi ne-am complăcut să punem nişte vlăstare subţiri din care nu au rezistat decât foarte puţine. Nu la asta trebuie edilii să facă economii!
Să facă bine să planteze copaci mai maturi, pentru că pe mulţi dintre orădeni îi lasă rece că arborii plantaţi acum vor da umbră peste 25 de ani.