În 24 de ore, pe străzile orașului au loc zeci de incidente, de la agresiuni mărunte până la tâlhării care se pot termina prost ori de la șicanări în trafic până la curse ale unor vitezomani care trec prin intersecții pe roșu, punându-i în pericol pe pietoni sau pe ceilalți șoferi.

Majoritatea scenelor sunt înregistrate de sistemul de supraveghere video al orașului, dar în cele mai multe cazuri degeaba: dacă polițiștii nu constată fapta în teren sau în urma unei reclamații, ea rămâne nesancționată. Motivul? Sistemul, a cărui funcționare costă anual aproape o jumătate de milion de lei, nu indică de la sine încălcarea regulilor.

„Camere sunt”

„Tocmai a trecut pe roșu un SUV cu 70 km/h. Deci și când avem verde trebuie să ne asigurăm în intersecții? Nu vreau să mă gândesc ce se întâmpla dacă lovea o altă mașină, care trecea regulamentar”, semnala Adrian, într-una din serile săptămânii trecute, postând pe grupul de Facebook Oradea poza intersecției Republicii - Magheru - Pasteur, unde se întâmplase incidentul.

„Va mai trece, dacă nu depui plângere la Poliție. Camere de supraveghere sunt, treci ora și am scăpat de animal timp de 3 luni. Altfel, ăla râde de tine dacă citește postarea și crede, ba chiar știe, că poate să facă ce vrea fără să pățească ceva”, i-a răspuns un alt orădean în secțiunea de comentarii a postării.

Și așa și este. Deși în zona Crișul Shopping Center funcționează camere de supraveghere de tip RPL, capabile să „citească” numerele de înmatriculare ale mașinilor, dacă cel care a asistat la săvârșirea contravenției nu înregistrează o reclamație la Poliție, șoferul teribilist sau inconștient rămâne neidentificat, neamendat și cu permisul la el, putând recidiva oricând.  

„În fiecare zi...”

De asta s-a lămurit și Cristian A., șofer profesionist, care face zilnic și câteva ore de Bolt prin oraș. „Văd o grămadă de încălcări ale regulilor rutiere care se pot lăsa cu accidente grave. Multe sunt înregistrate de camerele de supraveghere, dar degeaba”, afirmă bărbatul.

„Pe 12 octombrie, seara, mergeam dinspre Lotus spre Mc Drive. Înaintea intersecției cu străzile Ciheiului și Constantin Noica, un Audi m-a depășit cu peste 100 km/h, pe marcajul de delimitare a sensurilor, și a trecut prin intersecție deși semaforul era de mult pe roșu”, exemplifică bărbatul.

O altă speță e cea a mașinilor de peste 3,5 tone ce intră în oraș fără autorizația de trafic greu care costă 50 lei pentru o zi, 400 lei pentru o lună sau 2.000 lei pentru un an. „Șoferii vorbesc prin stații și pe grupurile de WhatsApp. Știu că sunt filmați, dar nu riscă amenzi decât dacă i-ar opri polițiștii în trafic, ceea ce e puțin probabil dacă nu încalcă vreo regulă în fața lor. Așa, orădenii au străzile aglomerate în plus, iar Primăria pierde bani pe care i-ar putea folosi la îmbunătățirea infrastructurii”, spune Cristi.

De la Ana la Caiafa

Pe 14 octombrie, bărbatul a cerut pe Oradea City Report „să se ia măsuri pentru sancționarea conducătorilor auto cu platforme și de autocare care tranzitează orașul și staționează neregulamentar pe Bulevardul Dacia în zona caselor de schimb valutar, unde pasagerii urinează în pasajele pietonale și în gangurile dintre blocuri”, invocând drept „martori” înregistrările camerelor de supraveghere. Răspunsul primit l-a descurajat: „Vă rugăm ca pentru acest gen de sesizări să vă adresați Poliției Rutiere”.

Dar, precizează Cristi, pentru asta ar trebui să se deplaseze la sediul din centrul civic, să stea la rând și să scrie o reclamație care să fie înregistrată, toate fără vreo garanție că făptașii sunt sancționați. Timp pierdut...

„Fizic e imposibil” 

Dacă în 2006 Oradea avea 40 de camere de supraveghere video, în prezent sunt 567, dintre care aproape 100 pot citi numerele de înmatriculare ale mașinilor, inclusiv noaptea. Orașul, spune directorul economic al Primăriei, Eduard Florea (foto), a plătit 3,2 milioane lei pentru ele, plus anual 440.000 lei pentru mentenanță și abonamentele de internet fără de care datele video nu ar ajunge în dispeceratul din sediul Poliției Municipiului Oradea.

Aici, cinci agenți monitorizează un video-wall ce redă imaginile, dar asta nu înseamnă că ele sunt valorificate automat pentru sancționarea contravențiilor și infracțiunilor. „Fizic e imposibil să urmărească toate imaginile, de pe toate camerele”, spune comisarul șef Alina Fărcuța, purtătorul de cuvânt al Poliției Bihor. Un specialist IT din Primărie care a lucrat la realizarea sistemului confirmă că o persoană poate urmări imaginile de la cel mult șase camere, dar „după o oră îți fug ochii”.

Prin urmare, imaginile sunt folosite ca probe în anchete sau pentru susținerea unor măsuri contravenționale doar dacă faptele sunt reclamate de cetățeni sau dacă le solicită reprezentanții unor instituții care le cercetează. Anul trecut, de pildă, au existat 224 de solicitări pentru ca imaginile să fie puse la dispoziția Poliției Locale, a altor structuri ale Poliției (de la Biroul Poliției Rutiere ori Biroul Ordine Publică până la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice) ori a unor instanțe.

Faptele surprinse au fost variate: încăierări, tâlhării, vandalizări, furturi de biciclete și, cele mai multe, tamponări sau accidente cu victime.

Soluția, automatizarea

Pentru ca imaginile să fie folosite „din oficiu” pentru sancționarea autorilor, soluția e una singură, zic IT-iștii Primăriei: dotarea sistemului cu un soft de videoanaliză care să le semnaleze automat, pe baza unor algoritmi.

„De exemplu, ar putea semnala automat dacă o mașină depășește cu peste 30 km/h limita de viteză legală, dacă întoarce pe linie continuă, dacă trece pe roșu, dacă nu dă prioritate unui pieton pe zebră, dacă e parcată pe trotuar... Dacă sistemul e conectat și la alte baze de date, poate semnala dacă pentru un camion există sau nu autorizație de trafic greu. În cazul persoanelor, dacă cineva aleargă după altcineva, dacă are în mână un obiect periculos...”, explică un specialist.

Problema ar fi prețul. Un astfel de sistem poate realiza analiza direct din camere, dar o asemenea cameră costă de la 5.000-7.000 de euro în sus. O a doua variantă ar fi păstrarea camerelor deja existente în oraș și analizarea datelor în servere, ceea ce ar însemna „câteva milioane de euro”, în funcție de complexitatea analizelor.

Până ce Primăria ar opta pentru una din cele două variante și ar găsi și banii necesari, sistemul se bazează tot pe factorul uman, depășit de volumul de date. Așa că înainte ca imaginile să ducă la identificarea și sancționarea cuiva, victimele trebuie să se plângă. Și o fac doar după ce au pățit-o...

Urmăriți BIHOREANUL și pe Google News!