În Gara Oradea se anunță: „Trenul Oradea - Cluj pleacă din stație de pe linia una, cu o întârziere de trei ani”. România a avut un miliard de euro, fonduri europene, pentru electrificarea și dublarea căii ferate Cluj - Episcopia Bihor și niște slujbași și-au bătut joc de bani. Ilie Bolojan i-a spurcat pe constructori și pe cei din minister pentru că, deși termenul de finalizare este luna august, noi încă mai bâjbâim cu soluțiile tehnice și cu avizele de mediu.
Prin urmare, a făcut o „românească”, la fel ca în cazul spitalelor, unde ce nu s-a putut termina pe PNNR, s-a transferat pe alte programe, dar tot din fonduri europene. Doar că, în cazul căii ferate, nu-i clar dacă lucrările restante vor beneficia de fonduri europene sau vor consuma din banii de la buget.
Primul-ministru Bolojan a ajuns o sperietoare. Se uită printre sprâncene la bugetari, calculează necesarul de personal, impune reducerea costurilor, taie sporuri, doctorate și excepții. Iar pentru toate acestea e puțin probabil să primească aplauze.
Nu mă mir că lumea îl urăște pe Bolojan. Unde mai pui că a mărit TVA-ul, a crescut taxele și impozitele, ba chiar a pus în pericol sinecurile prin care clientela politică și-a protejat neamurile și pupilele. Dacă ar fi avut o baghetă fermecată, soluția cea mai bună era să interzică furtișagurile din România. Cred că dacă trei luni n-ar mai fura nimeni, de la cel mai veros politician la cel mai amărât primar de comună falimentară, țara asta n-ar mai avea nevoie nici de fonduri europene, nici de împrumuturi bancare.
Numai că pentru asta nu ar trebui să schimbi organizarea politică și administrativă a țării, ci ADN-ul neamului.