În nici trei săptămâni, de când a preluat conducerea Guvernului - de care, pentru prima oară, au fugit toți ceilalți bărbați ai țării -, Ilie Bolojan și-a ridicat în cap nu doar o parte a poporului, cel roșu-auriu, furios că primul pachet de măsuri menite să reducă deficitul bugetar ne atinge pe toți, ci și pe aleșii locali din rândul cărora provine, ca fost consilier în Aleșd, primar în Oradea și președinte al Consiliului Județean Bihor.
Și când și-a găsit momentul să-i îngrijoreze, dacă nu să-i înfurie de-a dreptul? Taman înaintea Congresului PNL. E drept, nici aici nu s-au sumețit pretendenți, dar de „teritoriu”, de „primărime”, îi depindea - și o să-i depindă și mai departe - echipa de secunzi cu care va conduce partidul.
Baiul e că, vorba lui Bolojan, chiar suntem cu spatele la zid. Dacă înainte cu o săptămână prezentase faimosul Pachet 1, cel vizând creșteri de TVA, accize, taxe și contribuții, vinerea trecută premierul a venit cu temele din Pachetul 2, pentru stoparea căpușării firmelor de stat, a evaziunii fiscale și a risipei din sănătate, limitarea pensiilor speciale, dar și eficientizarea administrațiilor locale. Setul plănuit pentru acestea din urmă prevede nu doar o descentralizare mai accentuată (preluarea imobilelor în ruină ale instituțiilor guvernamentale), ci și tăieri care nu au cum să-i încânte pe primari: desființarea postului de viceprimar în localitățile mici, redimensionarea organigramelor în funcție de populație, grile maximale de salarizare, evaluări obiective.
E de așteptat ca în curând pe Bolojan să-l conteste, așadar, și aleșii din propriul partid, din PSD și din UDMR. Și, montați de ei, și funcționarii din subordinea lor. Curând, toți se vor plânge că primăriile - talpa țării - au angajați puțini și sarcini multe, iar salariile sunt modeste. Primele două afirmații sunt adevărate, dar în prea puține administrații, a treia deloc (câți lefegii comunali nu-și fac vacanțele la all inclusive?).
În multe primării se taie frunză la câini, edilii nu-și bat capul cu proiecte europene, ci stau cu mâna întinsă la „Județ” și la Guvern, pentru bani pe care să-i toace fără control (PNDL-urile au fost adevărate găuri negre), țin impozitele la preț de-un pachet de țigări ca să-i realeagă votanții, îi doare-n cot dacă în feudele lor sunt sau investitori, funcționarii se poartă sfidător cu contribuabilii, refuzându-le până și înregistrarea cererilor (cazul Lugașu de Jos este emblematic, dar câți Sorbani nu-s prin țară?).
Adevărul îl știe toată lumea. Nu doar că am rămas cu primăriile multe din vremea lui Dej, când tovarășii primi aveau doar telefoane cu manivelă și șarete, dar la mai puțini cetățeni decât în 1990 sunt mai mulți birocrați. Or, ar pieri fără viceprimar, de pildă, Șinteul, cu 966 de suflete? Oradea are, deocamdată, unul singur, CJ Bihor la fel, și oamenii nu simt că n-ar merge treaba fără al doilea.
Tocmai fiindcă vine de la firul ierbii, Bolojan n-o să poată fi dus cu zăhărelul. Dacă nu va fi oprit, o să taie și „de la ei”...