Recent, PSD-iştii bihoreni au repus pe tapet, şi bine au făcut, situaţia corecţiilor financiare aplicate de autoritatea de management din Ministerul Dezvoltării pentru două proiecte ale Oradiei pe fonduri europene. Numai pentru noua linie de tramvai riscăm să dăm din buzunarul nostru 58,7 milioane lei. Lecţia e cam scumpă, chit că aşa avem ocazia să simţim pe propria piele ce ar fi însemnat ca toate investiţiile să le fi plătit din bugetul local.
Problema cu corecţiile este destul de gingaşă. La Bucureşti au rămas prin ministere politruci care, la fel ca şefii lor, au o ură nestăvilită pe banii de la UE. Asta pentru că se vehiculează sume uriaşe ce nu pot fi prea uşor furate, ceea ce miticilor le produce frisoane.
Despre aceşti manageri ai fondurilor ar fi multe de spus. Am auzit de indivizi care cereau ca din start să se aplice corecţii de 25% în proiecte, pornind de la premisa că toţi românii sunt puşi pe furat. E mentalitatea celor care de 500 de ani s-au obişnuit cu şpaga, peşcheşul, haraciul şi para-ndărătul, şi nu-şi pot imagina că în ţara asta există şi oameni cinstiţi.
În toate ţările europene apar astfel de probleme când e vorba de gestionarea unor bugete mari, dar nicăieri cei care accesează finanţări nerambursabile nu sunt priviţi cu atâta ură şi dispreţ de autorităţile de management ca în România. Poate că o primă temă de casă a noului ministru Cseke Attila ar fi să despăducheze instituţia de personalul toxic lăsat de PSD. Nu de alta, dar el ştie mai bine ca nimeni altul cum reuşeşte guvernul Orban, Viktor Orban, să pape toţi banii de la UE, fără corecţii şi fără piedici birocratice.