Dacă până acum câteva luni marea problemă a orădenilor era dacă noul stadion trebuie să aibă 25.000 de locuri sau mai puţine, acum se pune problema dacă vom mai avea un nou stadion. Şi asta nu neapărat pentru că mulţi miniştri de la Bucureşti se întreabă la ce ne trebuie stadion pe foametea asta, din moment ce n-avem echipă de fotbal...
Amplasamentul încă mai conţine bombe neexplodate din perioada de tristă amintire când groful Sanyi Kiss şi Beni Rus de la Selina puneau la cale cel mai tare tun imobiliar postdecembrist din Oradea. Sigur, procesul unde apar şi terenurile cu pricina este pe rol, dar să nu ne facem iluzii, dacă totul decurge conform planului, cei implicaţi vor scăpa pe motiv de prescriere.
Acum, legal, o parte din teren aparţine firmei Selina, şi asta nu pentru că a fost obţinut prin metode impecabile, ci pentru că, pur şi simplu, în urmă cu mai mulţi ani, complicii de consilieri judeţeni au refuzat să introducă instituţia ca parte civilă şi să ceară retrocedarea amprentelor pentru blocuri date cu atâta mărinimie de Kiss lui Beni Rus. Oare distinşii foşti aleşi nu au nicio responsabilitate sau ridicau mâna în şedinţe ca gibonii când văd că vizitatorii le aruncă o banană?
Acum suntem la vorba "decât un război drept fără sfârşit, mai bine o pace strâmbă". Primăria a expropriat firma, aceasta a făcut contestaţie, ba a şi câştigat în primă instanţă, iar consilierii locali modifică PUZ-ul ca să nu se mai poată face blocuri pe terenul unde urmează să fie amplasat stadionul. Dar portiţa negocierilor rămâne deschisă. Deşi putea să-l încurce rău de tot, Primăria îl lasă pe Rus să facă în continuare blocuri pe Calea Aradului.
Şi uite aşa, fiecare îşi joacă la maximum şansele, asta pentru că, la momentul potrivit, n-am avut nici procurori de la DNA care să facă curăţenie la timp, nici judecători care să nu doarmă pe dosare, nici aleşi responsabili de patrimoniul judeţului.