Alex şi-a petrecut săptămâna trecută la munte, în Austria, dar nu la schi, ci în cantonament. Sportivul orădean n-are timp de vacanţe, pentru că ştie că trebuie să-şi sacrifice dorinţele acum, ca să fie împlinit în viitor.
"Sunt cu gândul doar la calificarea şi câştigarea unei medalii la Olimpiada de la Paris", mărturiseşte tânărul de 20 de ani, recent desemnat, pentru a treia oară, sportivul anului în Bihor.
Din tată-n fiu
Când era încă în clasele primare, Alex Creţ a "testat" toate sporturile despre care credea că i-ar putea fi pe plac. A încercat să dribleze pe terenul de fotbal, a sărit în bazinul de înot, a aruncat la coşul de baschet, dar parcă nimic nu-l atrăgea suficient de mult.
În ziua în care s-a îmbrăcat în kimono, copilul de 10 ani a simţit că asta i se potriveşte cel mai bine. "Poate e şi ceva genetic", spune Alex, zâmbind. Tatăl lui, Florin Creţ (în fotografie, alături de Alex), a practicat judoul, aşa că n-ar fi de mirare ca pasiunea pentru artele marţiale să i se fi transmis şi juniorului.
De altfel, tocmai pentru că tatăl lui a fost judoka, Alex a ezitat să îşi înceapă viaţa de sportiv cu această disciplină şi a căutat să descopere alte sporturi. N-a vrut să devină luptător doar pentru că aşa a fost şi tata, dar, până la urmă, şi-a dat seama că judoul îi curge prin vene...
Palmares de campion
De când a început sportul, Alex s-a lăsat pe mâna antrenorului Emil Morar, un reputat profesor orădean, care a pregătit numeroşi campioni. De dragul judoului, copilul Alex s-a mutat şi de la şcoala de cartier unde învăţa la Liceul cu Program Sportiv Bihorul, ca să poată să se antreneze cât mai mult cu putinţă. Medaliile au început să apară rapid. Micuţul luptător câştiga competiţie după competiţie, semn că într-adevăr era făcut pentru judo...
În sezonul 2017-2018, a început cariera internaţională. "În 2018, am câştigat prima medalie importantă, aur la Campionatele Europene de kata", explică Alex, acum în vârstă de 20 de ani. A continuat să se claseze pe poziţii bune: în 2020 a devenit vicecampion european la juniori, un an mai târziu a luat locul 5 la Mondialele de juniori, iar anul trecut, la primul concurs de tip Grand Prix, a obţinut medalia de bronz. Tot bronzul l-a luat în 2022 şi la Campionatul Mondial de Juniori din Ecuador, la categoria sa, 90 kg.
Legitimat la CSM Oradea, sportivul a adunat numeroase medalii şi la campionatele şi concursurile naţionale, iar anul trecut, pentru toate rezultatele adunate, s-a numărat printre cei 80 de sportivi din toată ţara pe care prim-ministrul Nicolae Ciucă i-a premiat, într-o festivitate aparte.
"Când nu mai poţi, mai poţi un pic"
Rezultatele bune de anul trecut i-au adus lui Alex şi o altă distincţie: Direcţia pentru Sport şi Tineret Bihor l-a desemnat sportivul anului în Bihor. Pentru a treia oară, căci judocanul a mai obţinut acest titlu în 2021 şi în 2019! "Mă bucur foarte mult pentru aceste distincţii. Sunt dovada muncii mele", spune sportivul.
Iar când vine vorba de muncit, nu dă înapoi. În fiecare zi, de luni până vineri, Alex are câte două antrenamente, iar sâmbăta încă unul. Se pregăteşte intens, cu gândul la fiecare luptător cu care se va întâlni în competiţii.
"Doar prin muncă poţi să ai succes. Trebuie să munceşti foarte mult, să tragi cât poţi, iar când simţi că nu mai poţi, să mai tragi un pic. Să te antrenezi mereu cu gândul la adversarul tău, ştiind că el munceşte mult, iar tu trebuie să munceşti şi mai mult", explică tânărul.
Cu gândul la Paris
Recunoaşte, însă, că pregătirile intense pot fi uneori şi frustrante. Student în anul I la Educaţie Fizică, în Oradea, adesea nu are timp să ajungă la cursuri şi seminarii, şi îşi găseşte cu greu timp să se pregătească pentru sesiunea ce stă să înceapă. De petreceri cu colegii şi prietenii nici nu încape discuţia. "Este puţin frustrant, dar nu mă gândesc la asta. Singurul meu gând acum este să mă calific şi să câştig o medalie la Olimpiada de la Paris", mărturiseşte sportivul.
Membru al lotului olimpic al României, Alex vrea să se califice la Jocurile Olimpice care vor avea loc în 2024 în capitala Franţei şi pentru asta se pregăteşte intens. Priveşte privarea de timp liber şi oportunităţi de distracţie ca pe o motivare suplimentară: "Mă gândesc mai mult la viitorul meu decât la prezent. Pentru orice fac acum, voi simţi satisfacţiile în viitor", crede el.
Sportiv pentru totdeauna
Cu viaţa ocupată în primul rând de antrenamente, Alex nu apucă să îşi descopere alte pasiuni. Când are timp liber, dorinţele lui sunt să se plimbe ori să vadă un film bun. "Probabil m-am obişnuit aşa pentru că, fiind atât de des pe drumuri, asta e cam tot ce pot să fac", spune orădeanul.
Nu regretă nimic, însă, şi vrea ca, peste ani, când nu va mai fi un sportiv de performanţă, ci un antrenor al tinerelor talente, să privească în urmă, să poată împărtăşi experienţa lui altor sportivi şi să fie mândru de tot ce a făcut. "Cu siguranţă, sportul va rămâne o parte importantă din viaţa mea pentru totdeauna", spune Alex. Disciplina şi rigoarea dictate de viaţa de sportiv nu sunt o corvoadă, ci un stil de viaţă, care îi este pe plac.
Tânărul orădean recunoaşte şi că vrea să-şi facă părinţii mândri de el: "Tata îmi spune mereu că trebuie să fac tot ce nu a reuşit el". Un motiv în plus să continue antrenamentele chiar şi atunci când simte că nu mai poate...