În după-amiaza zilei de joi, 22 aprilie 2025, o veste se transmitea rapid pe toate canalele de comunicare. Un judecător din cadrul Curții de Apel Ploiești pronunțase o sentință executorie prin care suspenda efectele hotărârii Curții Constituționale prin care se „anulaseră” alegerile prezidențiale din noiembrie-decembrie 2024.
Imediat, toți „specialiștii” au început să își dea cu părerea despre efectele acestei sentințe și dacă vom avea sau nu alegeri în 4 mai. Pentru a nu mai exista această dilemă, instituțiile statului s-au mobilizat exemplar.
Acum, pentru că a trecut data de 4 mai, putem să facem o retrospectivă rece a ceea ce s-a întâmplat în următoarele 24 de ore.
În primul rând, hotărârea e motivată în timp record (deși termenul de motivare este de 30 de zile) și apare în presă chiar în dimineața zilei următoare, 23 aprilie. Declară imediat recurs și Parchetul, și Curtea Constituțională. La amiază se anunță că Înalta Curte a fixat termen pentru judecarea recursului în aceeași zi (vineri), la ora 16, dosarul fiind probabil „teleportat” de la Ploiești la București - nu pot să nu mă întreb când s-ar fi dat termen dacă dosarul trebuia adus, spre exemplu, de la Suceava? Trebuie precizat că, potrivit legii, dosarul se înaintează instanței de recurs după expirarea termenului de recurs, care nu putea fi mai devreme de 1 sau 2 mai.
La ora 17, patria răsuflă ușurată: Înalta Curte casează sentința de la Ploiești și stabilește că hotărârile CCR nu pot fi atacate în fața instanțelor judecătorești, fiind definitive.
Luni este publicată și decizia Instanței Supreme, din care rezultă că părțile au lipsit, fiind prezent doar procurorul de ședință, și că partea care câștigase la Ploiești nu a formulat apărări deși, fusese citată electronic... cu 32 de minute înainte de ora stabilită pentru judecarea recursului.
Și acum concluziile. Este evident că hotărârea Curții de Apel Ploiești nu putea rezista controlului judiciar - fie că ne place sau nu, deciziile CCR nu pot fi atacate, chiar dacă sunt aberante și injuste.
Pe de altă parte, modul în care s-a procedat a aruncat o pată neagră pe obrazul judecătorilor Instanței Supreme, care au apărut ca niște „măcelari” autentici. Nu pot să omit faptul că aceștia au scris în motivare că judecătorul de la Ploiești a comis un „exces de putere”, afirmație pentru care ar fi trebuit să „pice” orice examen de Drept administrativ. Judecătorii nu au „puterea”, ca Guvernul sau administrația, așa că nu pot să facă exces de aceasta; ei doar trebuie să aplice legea, iar dacă greșesc, instanța superioară trebuie să corecteze greșeala.
Cel mai important aspect al poveștii, care a trecut neobservat, este însă altul: pericolul ce stă în faptul că, potrivit legislației actuale, orice judecător de la orice curte de apel poate suspenda orice act normativ al Guvernului. Ce s-ar întâmpla mâine dacă s-ar suspenda, spre exemplu, regulamentul de circulație și nu ar mai exista (cel puțin până la recurs) semafoare sau prioritate de dreapta?