Evident că Bolojan este de vină că preţul la gigacalorie a crescut cu nesimţire şi, dacă facem o comparaţie cu alte oraşe, ca Timişoara sau Bucureşti, e clar că omul din Birtin iese nasol. Pentru că, decât mult şi scump ca la Oradea, mai bine nimic şi ieftin ca în Capitală.

Povestea asta cu compensarea gigacaloriei după sistemul "fără număr" de-abia acum îşi arată parşivenia. Căci poate primarul Capitalei să subvenţioneze total gigacaloria, dacă toată apa fierbinte se varsă în pământ şi nu ajunge în caloriferele bucureştenilor.

Numai că nu Primăria compensează gigacaloria, ci cetăţenii oraşului, toţi cetăţenii oraşului. Nu vine nici primarul, nici Consiliul Local să pună bani din buzunar pentru compensaţii.

În schimb, trebuie să fim atenţi cât şi, mai ales, pentru cine compensăm. E limpede că sunt oameni care nu vor putea suporta viitoarea scumpire. Aceştia vor trebui ajutaţi. În schimb, cei care au bani ar trebui, măcar parţial, să o suporte din buzunar propriu. În fond, subvenţia la gigacalorie se acordă doar celor care stau la bloc, dar banii vin de la toţi orădenii.

Când un politician nu are idei, lansează în spaţiul public soluţii de genul: gratuitate la parcări, liber la circulaţia cu mijloacele de transport în comun etc. Hai să vedem cum e să te dai cu tramvaiul pe gratis! Cred că un procuror pensionar s-ar simţi ruşinat să beneficieze de transport gratuit, la o pensie de 6.000 de euro, câtă vreme un muncitor în Parcul Industrial, la 2.000 de lei salariu, trebuie să-şi valideze biletul.

Conform noilor creşteri de taxe şi impozite, se prefigurează ca parcarea de domiciliu să crească de la 130 la 150-160 de lei. O tragedie mare, dar hai să vedem dacă aici nu e vorba tot de o subvenţie mascată! Blocurile nou construite trebuie să asigure fiecărui proprietar un loc de parcare. Acesta costă cam 5-6.000 de euro. Adică în 40 de  ani, cât ar veni să zicem perioada de exploatare, ar veni cam 150 de euro pe an. Deci cei din vechile cartiere dau 150 de lei şi cei de la noile blocuri 150 de euro.

Preţul corect, al pieţei, este 150 de euro, iar mergând cu calculul mai departe descoperim că de la cele 22.000 de locuri de parcare amenajate în cartiere s-ar strânge anual 3,3 milioane de euro. Bani care ar putea fi investiţi în construirea de parcări supraetajate în zonele aglomerate.

Aşadar, dacă politicienii noştri ar conduce oraşul precum propria afacere, ar personaliza subvenţiile în aşa fel încât chiar numai cei săraci să beneficieze de ele.