Trăiesc printre noi. Îi vedem pe străzi, în magazine, au devenit colegii noştri de muncă. Încearcă să-şi refacă vieţile după ce ţara lor a ajuns câmp de bătălie între două popoare învrăjbite de preşedintele rus Vladimir Putin.
S-au refugiat aici şi, pentru a se integra şi munci în Oradea, unele familii de ucraineni care au copii de ciclu primar i-au înscris la şcoala ucraineană deschisă în oraş de Asociaţia Caritas Eparhial, care funcţionează pe lângă Episcopia Greco-Catolică. BIHOREANUL le-a făcut o vizită în timpul unei ore de limba română şi vă propune o incursiune în lumea lor şi a dascălilor care încearcă să le asigure un drept fundamental: educaţia.
Soldaţi anti-război
În primele săptămâni de la declanşarea războiului, Asociaţia Caritas Eparhial din Oradea a organizat evenimente caritabile şi colecte de alimente pentru a-i ajuta pe ucraineni. Voluntarii au pregătit şi trimis tone de haine, produse neperisabile şi jucării către Caritas Ucraina. Organizaţia a ajutat şi familii întregi să-şi găsească cazare în timp ce tranzitau Oradea sau dacă doreau să se stabilească pe termen nedeterminat în oraş.
La începutul verii, la parterul unui bloc de locuinţe sociale al Caritas Eparhial din strada Dr. Ioan Cantacuzino nr. 56 a fost deschis Centrul de Informare şi Consiliere pentru Refugiaţi Oradea (CICRO), care funcţionează şi în prezent.
Aici, ucraineni de toate vârstele beneficiază de consiliere psihologică şi pentru obţinerea unor documente, precum permisul de şedere.
Informaţii şi sprijin
Până la începutul toamnei, Caritas Eparhial a ajutat mai mult de 70 de familii. "Noi mediem între ei şi Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Bihor (AJOFM), pentru a-i ajuta să intre în câmpul muncii, îi înregistrăm la un medic de familie, dar le oferim şi sprijin material, obiecte de igienă, alimente, dar şi să-şi găsească cazare în Oradea. Observ că, deşi sunt în situaţii dificile şi unii suferă de depresie, reuşesc să se adapteze rapid la schimbări", explică Teodora Boda, asistent social la Asociaţie.
În august, la CICRO a fost organizată chiar şi o şcoală de vară pentru copiii şi adolescenţii ucraineni, care au participat la ateliere de cusut sau grădinărit.
Lucrând cu cei mai mici dintre refugiaţi, personalul Centrului şi-a dat seama că familiile au nevoie şi de sprijin educaţional pentru copii, lucru semnalat şi de alte organizaţii Caritas din ţară. "La nivel naţional, Confederaţia Caritas a finanţat deschiderea mai multor programe de tip şcoală în Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Iaşi şi Bucureşti. Fiecare centru a putut să se organizeze apoi în funcţie de cerinţe. Unii au făcut grădiniţă, alţii spaţii unde adolescenţii să poată sta la orele online. Noi aveam multe familii cu copii mici, aşa că ne-am mobilizat, am căutat profesori din Ucraina şi am format o clasă, I şi a II-a, comasată", povesteşte Ioana Tuţă (foto), coordonatoarea centrului.
Profesori cu poveşti
Copiii care au putut fi înscrişi în program au fost cei care sunt în sistemul de învăţământ din Ucraina, dar care studiază în varianta homeschooling, adică primesc toate materialele, dar nu participă la cursuri online.
"Pentru ei, am angajat un învăţător ucrainean refugiat la Oradea şi am cumpărat manuale şi caiete speciale. De la ora 8 la 12 fac cursuri normale, adică matematică, limba maternă, iar după-amiaza, până la ora 16, au activităţi recreative, cursuri de română şi cursuri suplimentare de engleză", spune Ioana Tuţă. La "şcoală" sunt angajaţi o învăţătoare, o etnică româncă din Cernăuţi care ţine cursurile de limba română şi un psiholog din ţara vecină.
Aşezământul s-a deschis în 5 septembrie, când micuţii au întâlnit-o pe învăţătoarea Olga Taranuha, originară din regiunea Sumî, aflată lângă graniţa cu Rusia. În Ucraina avusese acelaşi job, dar a renunţat la scurt timp după ce a ajuns în Oradea, în aprilie. Deşi nu voia să-şi lase casa şi soţul, acesta a convins-o să plece după ce a avut loc masacrul din Bucha, în apropierea capitalei Kiev.
O generaţie traumatizată
Acum Olga îşi ajută elevii să înveţe alfabetul latin, să citească şi să socotească. "La ore nu vorbim despre război. Ei ştiu că există, dar ne concentrăm pe învăţătură, asta este cel mai important. E mai dificil să lucrez cu două clase în paralel, dar mă bucur că există această oportunitate pentru ei", spune femeia, în ucraineană.
Oricum, chiar dacă acum sunt în siguranţă, micuţii care au venit din zone de conflict sunt marcaţi de cele văzute. "Nu e uşor pentru ei. O mamă ne-a povestit zilele acestea că micuţul ei i-a spus cât este de fericit că a ajuns aici şi că nu mai trebuie să coboare în beci, să se ascundă, să audă sirenele înfricoşătoare. Alţii, care vin din zone mai puţin afectate sunt mai relaxaţi, mai vorbăreţi. Noi încercăm să fim înţelegătoare şi să le recomandăm să meargă cu părinţii la psihologul de la centru în fiecare săptămână", povesteşte Svetlana, etnică româncă din Ucraina, căsătorită şi mutată în Oradea de patru ani, care le predă prichindeilor limba română. De altfel, ea a şi mediat conversaţiile BIHOREANULUI cu elevii şi învăţătoarea lor.
"Iubesc oraşul"
Când reporterii au vizitat-o, săptămâna trecută, Svetlana se afla la curs doar cu elevii de clasa I, cu care repeta formulele de salut şi de prezentare. "Salut, eu sunt Irina!", a răspuns o fetiţă din Kiev de 6 ani, când i-a venit rândul (foto). Alături de ea mai erau Stanislav, sau Stas, cum îi zic profesoarele, fratele său geamăn, Vlad, amândoi din Cerkasî, Solomia, din Liov, Liza, din Doneţk, Ecaterina, din Cernăuţi, şi Grişa, din Slaviansk.
În ziua vizitei, pe 21 septembrie, tocmai aflaseră că lumea civilizată sărbătoreşte Ziua Păcii, un lucru atât de râvnit acum în ţara lor natală. "Am vorbit puţin despre ce înseamnă pacea şi cât de importantă este ea în lume şi de ce ceea ce se întâmplă în ţara lor nu este normal într-o lume civilizată şi modernă", a mai spus învăţătoarea Olga.
Micuţii par fericiţi că au ajuns la Oradea, chiar dacă e un loc străin, departe de casă. "Iubesc acest oraş şi îmi place să vin la şcoală. Îmi place să scriu, să desenez, să colorez şi să privesc coroniţa pe care am făcut-o în prima zi de şcoală cu colegii mei, unde ne-am scris numele nostru şi al membrilor familiei. Eu sunt aici cu părinţii, doar bunicii au rămas acolo, în Ucraina...", i-a spus jucăuş, în ucraineană, Vlad reporterului BIHOREANULUI, cu ajutorul Svetlanei (foto).
Şi pentru cei mari
Cei mai încântaţi de proiectul Caritas Eparhial sunt, evident, părinţii micuţilor, care pot pleca din locuinţa unde sunt cazaţi pentru a-şi căuta locuri de muncă sau să participe la cursuri de limba română pentru adulţi.
"Copiii mei sunt doar în clasa I şi este important să frecventeze şcoala, chiar dacă noi suntem într-o situaţie mai dificilă. Fiind atât de mici, pe ei nu prea îi ajută învăţământul online. Aici (n.r. - la CICRO) şi-au făcut deja câţiva prieteni şi comunică, se joacă, la fel ca orice alţi copii de vârsta lor", spune Evghenyi Cerkas, tatăl gemenilor Stas şi Vlad.
Pentru că proiectul s-a dovedit a fi până acum un succes, Caritas Eparhial îşi doreşte ca săptămânile acestea să deschidă uşile şcolii ucrainene şi pentru elevii de clasa a III-a şi a IV-a, care să fie îndrumaţi de Masha (foto), o tânără de 21 de ani din Doneţk, absolventă de Litere şi specializată în limba engleză, care abia aşteaptă să fie călăuza lor în drumul spre cunoaştere.
Poate, când vor fi oameni mari, vor păstra amintirea grijii cu care dascălii i-au înconjurat la vreme de restrişte...
MAI SUNT LOCURI
Ia legătura cu CICRO!
Ucrainenii refugiaţi care au nevoie de informaţii şi îndrumări pot apela la ajutorul personalului de la Centrul de Informare şi Consiliere pentru Refugiaţi Oradea, sunând sau trimiţând un mesaj pe WhatsApp la numărul de telefon al Svetlanei Hercuţ – 0747.114.755.
"Pentru ambele grupe, cea de clasa I şi a II-a şi cea de a III-a şi a IV-a, avem disponibile cam 20 de locuri. La prima grupă sunt deja 15 înscrişi, iar în cealaltă avem deocamdată 14 copii pe listă", spune Ioana Tuţă.