Finalul lui 2023 a abundat în știri despre criza de personal din spitale. Medicii Spitalului de Pediatrie Victor Gomoiu din București au cerut conducerii unității să închidă camera de gardă din acest motiv, Spitalul Județean din Ploiești a rămas fără gardă la Cardiologie, cel din Târgu Jiu la fel, cel din Brașov fără gardă la Oftalmologie... Și am amintit doar unități mari, dar lista poate continua cu o mulțime de spitale orășenești aflate în aceeași situație.
Cauza? În disperarea de a reduce cheltuielile publice, Guvernul a blocat angajările în sistemul bugetar, permițându-le în mod cu totul excepțional, prin „memorandumuri” aprobate la nivel central, inclusiv în spitalele subordonate autorităților locale. Acestea cereau deblocarea unor posturi fără de care fie încălcau legea (există normative, câți medici și asistente trebuie să fie la un anumit număr de paturi), fie le puneau în imposibilitatea să funcționeze, pur și simplu, cu consecințe grave asupra pacienților (redirecționați spre alte spitale, reprogramați etc).
Joia trecută, sub o mare presiune din sistem, Guvernul a deblocat abia jumătate din posturile necesare, 7.603, Federația Sanitas reclamând că necesarul este dublu. După anunțarea deciziei, premierul Marcel Ciolacu a avut un discurs halucinant: „Toate spitalele vor putea face rapid angajări. Ministerul Sănătății are în acest an un buget cu peste 40% mai mare decât în 2023, deci nu este vreo problemă financiară. Bani avem, dar corect este să-i plătim mai bine pe medicii care muncesc serios”.
Trei aserțiuni, trei minciuni: 1. Spitalele nu vor putea face rapid angajări, pentru că birocrația pentru organizarea unui concurs mănâncă minim două luni. 2. Dacă Sănătatea are mai mulți bani, de ce nu sunt finanțate toate posturile necesare? 3. Guvernul nu a adoptat niciun act normativ pentru a-i plăti mai bine pe medicii care muncesc mai bine și mai mult, așa că plata se face ca în comunism, pe titluri, nu pe muncă efectivă.
Tot joia trecută, Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate a dat o altă lovitură sănătății, la temelia sistemului: de la 1 februarie vor fi reduse tarifele pentru medicii de familie la nivelul din 2019. Asta cu toate că medicii de familie sunt cel mai prost plătiți (cei de succes câștigă cam 6.000 - 8.000 lei/lună), iar medicina primară are deja cel mai mare deficit de personal (inclusiv în Bihor sunt 8 comune fără medici de familie), ceea ce va agrava criza de personal și mai abitir. Și nu-i greu de ghicit efectul: mai mulți pacienți vor ajunge, în stare mai gravă, în spitale, unde vor fi costuri mai mari și tot medici puțini.
În loc să desființeze pensii speciale, salariile nesimțite și sinecuri de prin tot felul de Agenții, Oficii și Autorități centrale, în plin an electoral Guvernul taie de la Sănătate, ceea ce este un simptom că întregul buget pe 2024 este dezastruos. Altă explicație nu există pentru cinismul cu care aplică austeritatea fix acolo unde doare mai mult, ba e chiar ucigătoare. Iar pronosticul e de rău: dacă face asta înainte de alegeri, ce va fi după?