Invitat de primarul Oradiei, lunea aceasta, la festivitățile dedicate eliberării orașului, Crin Antonescu a acceptat provocarea BIHOREANULUI de a da seama despre revenirea în politica românească și candidatura la Președinție.
Discuția a vizat motivația sa, programul, intențiile declarate de a fi un mediator între stat și societate și de a construi un model de președinte. Antonescu a răspuns criticilor privind crearea USL, și-a expus convingerile privind felul în care trebuie schimbată conduita politică, dar și societatea, și a făcut o declarație în premieră: își dorește doar un singur mandat. O și spune de ce...
- Cum vă explicați dezvăluirea tocmai acum, în campania pentru Președinție, a declarației pe care ați dat-o la Securitate cu patru decenii în urmă? Doar ați mai trecut prin alegeri...
- Eu nu am căutat explicații acestui fapt. De ce ea nu a apărut când am mai candidat e o chestiune care nu ține de mine, ci de modul cum lucrează CNSAS. Eu am dat toate lămuririle, am cerut de la CNSAS declarația și am făcut-o publică, să nu fie dubii.
- Să ne așteptăm să mai apară pe undeva încă vreo declarație a dvs. la Securitate?
- Nu, în ce mă privește, nu. A fost singurul meu contact, să spun așa. Dar, evident, n-am de unde să știu.
- Ce v-a determinat ca, după 10 ani de absență, să reveniți în politică și să candidați la Președinție?
- Eu am avut o despărțire fără planuri de revenire, am considerat că parcursul meu în politică a fost suficient, dar m-a determinat să revin situația specială de la finele anului trecut, cu anularea alegerilor, situația în care se afla coaliția de guvernare abia înjghebată, nevoia lor de a avea un candidat comun. N-a fost un răspuns ușor de dat, cu atât mai mult cu cât timpul era scurt, dar am considerat că nu îmi pot permite față de mine și față de conjunctura politică să mă dau la o parte.
Foto: Paul Lelea / BIHOREANUL
„Toți ne schimbăm”
- S-a schimbat Crin Antonescu de atunci? Vi se impută crearea USL, o alianță contra naturii de la care a început confuzia în politica autohtonă...
- Crin Antonescu s-a schimbat, toți ne schimbăm. Dar eu cred că m-am schimbat în bine, acești 10 ani de distanță au fost benefici: privești cu mai puțină patimă, cu mai multă rigoare, cu mai multă înțelegere... Au fost ani de acumulări, de urmărit evoluțiile din România, europene, mondiale. În esență, însă, caracteristicile personalității mele, valorile și principiile pentru care am acționat nu s-au schimbat deloc.
În ce privește USL, eu înțeleg că a fost pentru mulți o mare spaimă, a fost alianța cu cel mai mare succes electoral și asta a fost de natură să îngrijoreze, chiar să-i sperie pe unii. Acel USL, după ce a preluat guvernarea, după ce a făcut și niște lucruri foarte bune la guvernare, din păcate s-a dezmembrat, în condiții pe care eu sunt gata să le discut în detaliu. Dincolo de asta, însă, nu s-a întâmplat nimic din ce ar fi putut să-i sperie pe cei care considerau că o forță prea mare dezechilibrează scena politică.
- Dar nu forța asta a deranjat, ci lipsa efectelor opuse așteptărilor cetățenilor. Când ai două treimi în Parlament, te aștepți la actualizarea Constituției, la o reformă administrativ-teritorială, instituțională...
- E adevărat, dar au fost lucruri care porniseră. A fost o comisie chiar pentru modificarea Constituției, până când, odată cu ruperea USL, s-a desființat. S-au făcut și lucruri bune, au fost lucruri care din punct de vedere economic - de la menținerea cotei unice la reducerea TVA - au asigurat pentru ani buni dezvoltarea economică a României...
Foto: Paul Lelea / BIHOREANUL
„Bolojan nu e omul care să sufle ceva cuiva”
- Ce relație aveți cu președintele interimar Bolojan? Ar merita să fie premier, cum mulți își doresc? Dacă da, ce ați face în acest sens?
- Am o relație excelentă cu dl Bolojan, bazată pe încredere. E unul dintre puținii oameni pe care i-am întâlnit în politică, în trei decenii, care a făcut totdeauna ce a spus. În vara trecută, am și spus că nu era o alegere bună cea cu dl Ciucă la Președinție, și că ar fi cel puțin două variante, prima fiind Ilie Bolojan. Am susținut, de asemenea, ca după eșecul din prezidențiale să-și asume conducerea partidului. Rezultatul s-a văzut, PNL de la 8% a urcat la peste 14%. Și la partid, și la Senat, și, ca președinte interimar al României, Ilie Bolojan a arătat că e un om care știe ce are de făcut și care face ce spune. Este detașat pe locul 1 la încrederea cetățenilor, ceea ce arată că, deși sentimentul general față de partide este de rezervă, un lider de partid poate să redobândească încrederea oamenilor. E un semn foarte bun, pentru PNL în primul rând, al cărui lider va redeveni Ilie Bolojan după 18 mai, și pentru clasa politică. Semnalul este: indiferent ce ați făcut, ce n-ați făcut, dacă totuși vă apucați și faceți, oamenii vă creditează.
- Și atunci veți face ceva pentru a-l plasa în acel loc de unde poate livra?
- Mie îmi vine foarte la îndemână să colaborez sub orice formă cu Ilie Bolojan, care este un partener corect, căci mai e și acest aspect: politica se face în echipe. Dacă vorbim de eventuala mea președinție și de destinul politic al lui Ilie Bolojan, sigur că viitorul e deschis oricărei ipoteze. Vă mai spun o dată, nu președintele demite sau numește prim-ministrul, dar suntem într-o majoritate în care oricum Ilie Bolojan, dintr-o poziție sau alta, va fi unul dintre liderii dominanți. Oricum, își va continua cariera la vârful politicii, ceea ce ne dă speranțe tuturor.
Foto: Paul Lelea / BIHOREANUL
- Ați avut emoții că va candida, că vă suflă candidatura?
- Absolut deloc. Ilie Bolojan nu e omul care să sufle ceva cuiva. În momentul în care mi-a propus acest lucru, i-am răspuns: „Dar de ce nu candidezi tu? Că ești omul momentului, eu am făcut o pauză, știi bine că te susțin”... Dl Bolojan nu e omul care să se prefacă, să-mi propună mie și să urmărească de fapt să candideze domnia sa. Nu a făcut niciodată astfel de lucruri și nici nu foloseau nimănui.
„Știu și eu, știți și voi, știu și oamenii, haideți să facem!”
- Dacă veți fi ales, care v-ar fi cele trei priorități majore?
- Două sunt urgențe. Prima ține de politica externă: continuarea activității noastre ca membru al UE și repunerea în funcțiune a relației cu SUA, scoaterea ei din zona politicii prin emisari și readucerea în zona normală, cu ministru de externe, președinte, ambasador și ambasadă.
A doua ține de câteva gesturi, că președintele nu poate lua măsuri, dar poate să facă niște gesturi pentru ca fractura din societatea românească să fie depășită: refacerea și clădirea unei noi unități. Un semnal că mergem pe oameni competenți, și nu pe clienți de partid. Cred că partidele au pierdut foarte mult prin impresia că nu caută neapărat să facă head hunting, ci urmează o agendă comodă, a obligațiilor de partid sau a altui tip de obligații.
- Cum vedeți situația României în NATO, ne mai putem baza pe parteneriatul cu SUA în administrația Trump?
- Nu văd pentru România și Europa garanții de securitate fără SUA în următorii 4-5 ani, deci trebuie făcute toate eforturile pentru a reangaja administrația americană în componenta NATO. Dar mai e ceva ce va trebui să facem: sporirea cheltuielilor de apărare, cu precizarea că va trebui să găsim formule prin care să avem și câștiguri economice. Putem aloca mai mult, dar putem produce muniție, pulbere, drone, putem revigora industria de apărare, putem face și companii sau dezvoltări cu parteneri europeni sau americani. Deci trebuie să încercăm să-i ținem pe americani aproape, dar cum asta nu depinde numai de noi, trebuie să fim pregătiți pentru orice eventualitate și, împreună cu partenerii europeni, trebuie să găsim formulele prin care securitatea să fie asigurată.
- Politicienii susțin că au învățat lecția de la alegători, dar reforma tot nu se arată. Între timp, președintele Bolojan o spune clar: suntem cu spatele la zid, deci e obligatorie. La ce să se aștepte cetățenii de la dvs. în această privință?
- Primul lucru pe care cred că politicienii trebuie să-l facă e să spună adevărul, chiar și atunci când nu e plăcut. Politicienii nu trăiesc într-o lume închisă, iar deciziile lor reverberează asupra întregii societăți, și atunci trebuie să ai curajul să spui că urmează lucruri neplăcute pe care, ca într-o boală, dacă nu le facem, riscăm să ne îmbolnăvim și mai tare. Ce mai rămâne de făcut este ca aceste lucruri care sunt spuse - diagnosticul - să fie urmate și de tratament.
Eu am o viziune despre stabilitate - a nu se confunda cu stagnarea -, o stabilitate care, prin majoritatea parlamentară și guvern, să dea posibilitatea să facem schimbările necesare. Sunt lucruri pe care le face guvernul, dar președintele e important așa încât, cu credibilitatea sa, să-i dea un impuls, să-l susțină să facă reforme. Simplu spus, președintele trebuie să vină să spună guvernului: „Asta avem de făcut! Știu și eu, știți și voi, știu și oamenii, haideți să facem!”.
Foto: Paul Lelea / BIHOREANUL
„Aș vrea să fiu un președinte cetățean”
- În ce fel s-ar raporta președintele Crin Antonescu la Constituție și societate?
- Vreau să fiu așa cum scrie Constituția, pe deplin mediator între stat și societate, nu doar între puterile statului. Președintele, el și numai el, are acest rol de a fi în fața societății reprezentantul politicienilor și în fața politicienilor reprezentantul societății. Între Constituție și societate nu e o alegere, cine respectă cu adevărat Constituția vorbește în numele societății și în interesul ei. Acolo, în Constituție, sunt marcate clar și misiunea, și obligațiile, și originea puterii: avem puterea de la cetățeni, trebuie să o exercităm pentru cetățeni.
- Președintele interimar Bolojan a deschis o cale, a deschis Președinția, a avut dialoguri cu ONG-urile, cu mediul de afaceri. Președintele Antonescu va păstra acest model?
- Categoric. O spun și în programul meu: președintele nu numai că are nevoie, ci este și dator să aibă un dialog cu societatea, cu mediul de afaceri, cu ONG-urile, cu mediul academic, e chemat să fie un mobilizator pentru elitele românești, care trebuie adunate și puse în slujba societății.
Ilie Bolojan, într-o perioadă foarte încărcată și foarte grea, a găsit timp, cred că și simbolic, să se întâlnească și cu mediul de afaceri, și cu sportivi de înaltă performanță, ca să transmită un mesaj. Dacă voi fi președinte, faptul că a făcut aceste lucruri este pentru mine un avantaj, o potecă deschisă și un semn: iată un lider politic care va fi un partener pentru ce avem de făcut împreună!
Foto: Paul Lelea / BIHOREANUL
- Justiția e și ea o problemă: avem magistrați cu salarii mari și privilegii, dar cu o prestație deloc satisfăcătoare. Cum vedeți rolul președintelui în această chestiune?
- Împreună cu Coaliția am luat deja o inițiativă legislativă legată de pensiile speciale și de vârsta pensionării magistraților. Eu respect rolul magistraților, nu am nimic împotriva salariilor ori pensiilor foarte mari, dar nu pot să accept că societatea pierde niște oameni sub 50 de ani, atunci când sunt în culmea puterii, în culmea experienței și a capacității...
- Până la pensiile speciale mai sunt și alte probleme în justiție...
- Evident, și le vede toată lumea. Durata foarte lungă a proceselor - și nu vorbim doar de procesele penale și de cele cu politicieni, care țin afișul presei, dar sunt și procesele din civil, din contencios, care durează cu anii, ceea ce obstrucționează dreptul de proprietate, provoacă întârzieri în achizițiile publice, gripează administrația și economia. Apoi este imprevizibilitatea și stranietatea unor decizii: sunt eliberați foarte repede pentru bună purtare oameni cu infracțiuni foarte grave, recidiviști, traficanți...
Lucrurile acestea trebuie să fie în atenția președintelui. E o misiune delicată, pentru că președintele, dincolo de a prezida fără drept de vot ședințe ale CSM și de a face împreună cu ministrul Justiției niște numiri în fruntea parchetelor și instanțelor, nu are atribuții. Nu poate președintele să decidă în procese, dar trebuie să facă tot ce e posibil, cu tot prestigiul său, pentru ca justiția să câștige într-adevăr în credibilitate, pentru că asta este problema: justiția trebuie să fie crezută.
Foto: Paul Lelea / BIHOREANUL
„Va trebui să punem în valoare diplomația economică”
- Neavând atribuții directe în economie, ce poate face președintele pentru dezvoltarea ei?
- Am elemente de program pentru ca în aliniere cu guvernele să încercăm să trecem la o economie cu mai multă plus valoare, mai creativă, mai competitivă. Vorbim și de o dimensiune economică a diplomației, de diplomație economică, în condițiile în care președintele n-a mai avut de mult în avion oameni de afaceri, în care atașații economici din ambasade ori nu mai sunt, ori s-au retras în birouri. Nimeni nu mai face o evaluare cât anume s-a prospectat dintr-o piață pentru produse românești, câți dintre investitorii posibili sunt atrași în România.
Modul acesta mai practic de a vedea diplomația, de a spune că diplomația e destinată și să slujească interesele economice, nu mi se pare exagerat. Va trebui să punem în valoare și diplomația economică, și resursele de competență din diaspora, care trebuie văzută nu doar ca un rezervor de voturi în alegeri, ci și de oameni bine plasați în universități, în business, care ar putea fi o a doua rețea diplomatică a statului român.
- Ați fost profesor. Aveți vreo propunere pentru susținerea unei reforme reale în educație?
- E o chestiune dramatică. Pe de o parte noi am avut o calitate destul de bună a învățământului, inclusiv în comunism, lăsând la o parte aberațiile ideologice. Școala era școală, dovadă că cine termina o facultate în România a avut succes în Occident. În ultimii 30 de ani, în învățământ am avut și lucruri bune - deschiderea orizonturilor, mobilitatea elevilor și studenților -, dar am asistat și la o devalorizare a diplomei, la rușinea doctoratelor plagiate, chestiuni imputabile nu numai politicienilor, pentru că avem o autonomie universitară, o responsabilitate a elitei academice. Cred că președintele trebuie să facă apel la responsabilitatea acestor elite, să-și rezolve propriile probleme. Apoi mai avem problema corespondenței între ce producem în școală și piață, modul în care un absolvent se integrează. A treia problemă e că deficitul de educație este cauzat și de felul cum se comportă politicienii și mulți oameni din presă, de subordonarea totală față de ce se vinde, față de audiență, în disprețul unor valori care construiesc în timp, dar construiesc serios.
- Aveți o idee despre cum ar putea fi oprit exodul tinerilor din țară?
- Sunt unele lucruri îmbucurătoare și în România, faptul că au crescut veniturile, iar unii români au revenit în țară. Totuși, circulația asta nu va putea și nu trebuie să fie împiedicată. Ceea ce trebuie făcut, totuși, este ca tânărul român să aibă niște condiții de pus în cântar în țară, nu doar opțiunea one way ticket, trebuie s-o aibă și pe cea de a rămâne, și atunci trebuie să încercăm ca, prin condițiile oferite de economia și de societatea noastră, să reținem cât mai mult din resursele umane ale țării.
Inquam Photos / George Călin
„Va rămâne un singur mandat”
- Privind retrospectiv, ce ați fi făcut diferit în politică? Ce răspundeți criticilor că în trecut ați renunțat mult prea ușor la luptă? Ce garanții ar avea cetățenii că nu veți repeta un abandon, o absență à la Iohannis sau o complicitate la tergiversarea schimbărilor?
- Eu nu am absentat din nicio demnitate în acești ani, n-am cerut și n-am avut nicio sinecură, n-am luat niciun leu de la statul român și nici de la altcineva. Eu am plecat, în 2014, după ce un proiect major s-a rupt și, deși nu mă consider cauza ruperii, mi-am asumat o anumită responsabilitate, pentru că am garantat în fața a milioane de oameni, împreună cu un partener politic, că vom duce proiectul la bun sfârșit. A eșuat, mi-am asumat responsabilitatea. Dar n-am plecat de undeva unde se dădea o luptă și acest fapt e garanția pentru cei care doresc să mă voteze. Nu veneam după 10 ani doar așa, ca să mă distrez. Asta nu e distracție, și grija mea nu e că voi pierde aceste alegeri, ci că mandatul președintelui va fi foarte greu.
- Dacă veți câștiga, veți candida și pentru al doilea mandat?
- Va rămâne un singur mandat. Unu la mână, pentru că am văzut cum toți ceilalți președinți ai României, cu excepția lui Emil Constantinescu, și-au afectat aproape jumătate din primul mandat în pregătirea celui de al doilea. În al doilea rând, eu cred că cine știe ce trebuie să facă are timp în 5 ani să facă lucruri esențiale. Nu rezolvă tot, nu schimbă complet România, dar poate schimba un drum. Trei: am 65 de ani, dacă voi fi președinte voi avea 70 la final de mandat. Cred că e o vârstă la care un om și-a făcut parcursul și cred că în cinci ani vor fi destui oameni care să poată fi foarte buni președinți ai României.