Oradea Mare rămâne un vis: repetarea pe 14 iunie a referendumului organizat în premieră pe 10 mai pentru alipirea comunei Sînmartin la oraş s-a făcut în zadar.

Degeaba s-a întâlnit primarul Ilie Bolojan cu mii de oameni pentru a le explica avantajele, tot fără folos i s-au alăturat simpatizanţii altor partide, în van s-au mobilizat sute de voluntari neafiliaţi politic, inutile au fost pledoariile managerilor, ale micilor întreprinzători, artiştilor şi sportivilor, medicilor ori simplilor muncitori. Eforturile tuturor s-au dus pe apa Sâmbetei pentru că indiferenţa unora şi boicotul altora au "înfrânt" încă o dată.

BIHOREANUL reface istoria noii încercări şi a felului în care a fost ratată, dar şi consecinţele insuccesului care amână, nu se ştie pentru cât timp, o idee poate prea temerară.

Speranţe năruite

"Am votat azi cu speranţa că votul meu va fi una dintre zecile de mii de pietre puse azi şi în 10 mai la dezvoltarea oraşului nostru", scria în dimineaţa de 14 iunie primarul Ilie Bolojan (foto) în Cartea Referendumului, deschisă în faţa municipalităţii. La capătul zilei, nădejdea i-a fost năruită. Referendumul pentru unirea Oradiei cu Sînmartinul a picat, la fel ca prima oară, din acelaşi motiv: participarea redusă la vot.

Deşi încă din 10 mai în Sînmartin localnicii s-au prezentat la urne peste limita minimă de 30% (au votat 47,89%, din care 54,48% pentru unire), orădenii au rămas inerţi. Asta deşi ziua de 14 iunie începuse bine: la ora 9.00 votaseră 3,28% faţă de 1,53% pe 10 mai, aproape dublu. La ora 13.00 elanul s-a domolit (prezenţa era de 9,50% faţă de 6,20% în primul tur) iar la 16.00 se profila noul eşec: au votat doar 13,46%, puţin peste nivelul de 10,68% din 10 mai.

Imediat după închiderea secţiilor, edilul a recunoscut: referendumul era picat. Apoi Biroul Electoral Municipal a confirmat: au votat 28,24% din orădeni (faţă de 19,68% în primul tur), pentru validare lipsind 3.325 sufragii. Dacă pe 10 mai spuseseră DA 35.738 orădeni (adică 95,83%) şi NU 1.286 (3,44%), pe 14 iunie au spus DA 53.039 cetăţeni (97,40%) şi NU 1.043 (1,95%). Mult mai mulţi, aşadar, au vrut Oradea Mare, dar nu destui.

Votul şi boicotul

Dacă înaintea primului tur Bolojan s-a concentrat să-i convingă pe localnicii din Sînmartin, speriaţi de creşterea taxelor, orădenii fiind îmbiaţi la urne prin publicitate şi un concert, la reluare a schimbat strategia. Din economiile de 122.744 lei realizate la bugetul campaniei (care a totalizat 850.000 lei), după 10 mai nu a mai cheltuit decât pentru plata preşedinţilor secţiilor de votare.

În rest, Bolojan a dus lupta de la om la om, având zilnic 3-4 întâlniri cu cetăţenii din cartiere, nu însă şi în Episcopia, unde grosul populaţiei îl formează etnicii maghiari. În plus, s-a bucurat de sprijinul a sute de voluntari independenţi politic, de toate profesiile şi vârstele, care au încercat să-şi convingă rudele, prietenii, colegii şi vecinii să iasă la vot.

Pe de altă parte, primarul şi-a capacitat activul PNL, având şi susţinerea unor formaţiuni concurente precum PMP ori PRU. În schimb, PSD a continuat să joace cartea boicotului alături de UDMR şi PPMP. Dacă pe 10 mai susţinea că unificarea "este o idee bună, dar nu acum", pe 14iunie Ioan Mang (foto) a îndemnat făţiş la sabotarea referendumului. "Îi sfătuiesc pe toţi cetăţenii să nu participe la vot", a spus şeful PSD, contrazicându-şi poziţia de la referendumul din 2012, când afirma că "atitudinea democratică este cea în care te prezinţi la scrutin" şi că "într-o democraţie votul este cel care contează, nu statul acasă!".

Invocând cheltuirea banilor publici, dar şi presupuse presiuni ale Poliţiei Locale pentru a obliga orădenii să voteze, acelaşi Mang i-a cerut demisia lui Bolojan. A obţinut doar o replică seacă: "Sunt oameni care din păcate nu au făcut nimic pentru Oradea şi pentru Bihor şi care niciodată nu au venit cu idei, a căror singură ideologie este nihilismul şi a căror preocupare este ca nici alţii să nu facă ceva. Eu îmi fac treaba, nu am timp de răfuieli, dar vine şi vremea cântarului pentru fiecare politician, şi după vorbe, şi după fapte".

La loc comanda!

Dacă PSD îşi arogă victoria din punct de vedere politic, sub aspect administrativ invalidarea referendumului pune cruce proiectelor de 25 milioane euro pe care municipalitatea le plănuia pentru Sînmartin. "Cu excepţia extinderii reţelelor de apă şi canalizare, implementate prin programul Aparegio, toate celelalte proiecte au căzut", constată Bolojan.

Spre exemplu, oricât şi-ar dori, Distrigaz, care are licenţă de operare doar pentru Oradea, nu îşi va putea extinde serviciile în cartierul ANL din Sînmartin, unde locatarii se încălzesc cu reşouri. La fel, OTL nu va putea transporta gratis pensionarii din comună, iar RER nu poate face curăţenie în Felix şi 1 Mai. "Crearea condiţiilor pentru a ridica staţiunea la standarde internaţionale nu mai este posibilă", explică edilul.

La fel ca proiectele ce presupun extinderea serviciilor, vor fi anulate şi proiectele de investiţii. Construirea unui aquaparc, prelungirea drumului din strada Ciheiului până în capătul pădurii din Felix şi construirea unuia nou de lângă Praktiker nu mai sunt posibile. La fel, amenajarea în pădurea Felix a unui parc de tip aventura, refacerea pistei de atletism, transformarea în lac de agrement a văii de lângă President, construirea de parcări şi trotuare, toate vor rămâne în faza de proiect. Motivul e simplu. "Oradea nu are posibilitatea legală de a face investiţii pe teritoriul altei localităţi", spune Bolojan.

Cu mize mici

În aceste condiţii, tot ce va putea face oraşul pentru Sînmartin se va limita la nivelul bunelor intenţii manifestate prin intermediul asociaţiei Zona Metropolitană Oradea. "Probabil vom finanţa unele studii de fezabilitate şi vom pregăti documentaţiile unor proiecte ale comunei pentru următoarea perioadă de finanţare", spune directorul ZMO, Adrian Foghiş.

Suportul logistic e, însă, insuficient. Chiar dacă proiectele vor fi declarate câştigătoare, Sînmartinul nu are de unde să le asigure cofinanţarea între 2% şi peste 50% din valoarea totală. Deşi cea mai bogată din judeţ, comuna va trebui să se oprească la proiecte mici, incapabile să genereze rapid dezvoltare: reabilitarea unei clădiri, modernizarea unui drum comunal, construirea unei piste pentru biciclişti şi cam atât. Nu de alta, dar localitatea a mai încercat proiecte de amploare prin programul SAPARD şi a sfârşit prin a fi oprită până în 2012 de la accesarea de fonduri europene, pentru nereguli în gestionarea fondurilor...

Bai pentru orădeni

Ratarea unificării nu va afecta însă doar locuitorii comunei, ci şi direct pe orădeni. Diminuarea ritmului de creştere a staţiunii va pune automat sub semnul întrebării creşterea veniturilor din turism, apariţia de noi locuri de muncă şi atragerea de noi investitori în oraş, astfel că orădenii vor rămâne în continuare la cheremul angajatorilor care le oferă salarii modeste.

"Dacă fuziunea s-ar fi realizat, zona se putea dezvolta cu finanţări internaţionale pentru staţiuni. Puteam amenaja piste de alergare şi terenuri de sport astfel încât turiştii să nu fie doar vârstnici cu probleme reumatice, ci şi tineri care vor să se recupereze şi să se distreze. Puteam reînnoda tradiţia echipelor sportive care veneau la Băile Felix pentru cantonamente şi recuperare. Nefiind însă staţiune, Oradea nu e eligibilă", spune viceprimarul Mircea Mălan (foto).

Căzând referendumul, angajaţii Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională pregătesc proiectele pentru următorul ciclu de finanţare la o scară mult redusă, limitată la teritoriul oraşului. "Suntem obligaţi să ne limităm strict la Oradea. Nu putem face proiecte pentru alte localităţi", spune şeful DMPFI, Marius Moş, precizând încă un lucru: comparativ cu fuziunea, parteneriatul Oradea-Sînmartin prin ZMO va avea o eficienţă mult redusă. "Una e să ai o abordare unitară şi cu totul altceva să gândeşti separat proiecte, chiar pentru un interes comun. Ele pot fi blocate uşor din cauze independente de voinţa noastră", explică Moş.

Iar cel mai bun exemplu este că, după ce au susţinut luni de zile unificarea, reprezentanţii PSD l-au torpilat imediat ce au fost scoşi din guvernarea locală. Măcar UDMR-iştii s-au opus de la început. Chiar dacă nu spre binele oraşului...

VA URMA?
Referendum plus alegeri

Imediat după eşecul din 14 iunie, primarul Ilie Bolojan a declarat că nu exclude eventualitatea repetării referendumului la alegerile locale de anul viitor, după modelul referendumului naţional din 2009, când s-a votat atât pentru prezidenţiale, cât şi pentru reducerea la 300 a numărului parlamentarilor. Motivaţia ar fi dublă: pe de o parte, faptul că majoritatea covârşitoare a votanţilor s-au pronunţat pentru Oradea Mare, pe de alta, socoteala că la scrutin vor participa şi alegătorii UDMR şi PSD, astfel încât cvorumul va fi atins.

Deşi deocamdată e doar o intenţie, prefectul Claudiu Pop crede că ipoteza ar genera o serie de complicaţii. Nu e clar dacă suprapunerea referendumului cu alegerile ar permite cetăţenilor să voteze în aceleaşi secţii şi după acelaşi program, pentru locale putându-se vota între orele 7.00-21.00, iar pentru referendum între 7.00-23.00. De asemenea, nu e limpede ce se va întâmpla dacă referendumul va fi validat, căci locuitorii din Oradea, Sînmartin şi Oşorhei deja vor avea fiecare primar şi consiliu local, şi se naşte întrebarea dacă după fuziune cei din comune vor mai fi reprezentaţi de aleşii orădenilor sau vor trebui organizate alegeri anticipate pentru noul Consiliu Local al Oradiei Mari. Ceea ce, tehnic, ar fi posibil abia în toamnă, odată cu alegerile parlamentare.

Confruntat cu asemenea necunoscute, primarul Ilie Bolojan admite că "există dificultăţi, dar nu insurmontabile", iar ele vor fi analizate înainte de luarea unei decizii. "Dacă o vom face, vom acţiona în cadru strict legal", spune, precaut, edilul.