La aniversarea unui sfert de secol de existență am să vă spun câte ceva din culisele înființării acestui ziar. Cel mai mare și mai adevărat mogul de presă din România, Adrian Sârbu, pe atunci patronul ProTV-ului, a avut ideea înființării unei rețele de săptămânale cu acoperire națională. Așa au venit la Oradea Cătălin Tolontan, pe vremea aia redactor-șef la Pro Sport, și Dragoș Stanca, cel care deja lansase primul săptămânal la Cluj.
Au apelat la colegii din stația Pro TV Oradea, cu care erau în același trust, pentru a aduna o echipă puternică, formată din cei mai buni jurnaliști de pe plan local. Li s-a spus că cei mai buni sunt la Jurnal Bihorean, dar că va fi greu să-i disloce de acolo, pentru că o duceau suficient de bine.
Numai că noi, într-adevăr, deși eram lideri de piață la Jurnal, știam că urma ca patronatul să se schimbe. Firma austriacă ce avea să și cumpere Jurnalul se ghida după principiul: cel mai bun ziarist este cel care nu cere salariu mare. Tentantă era și ideea de a lucra într-un trust care avea foarte multe publicații, ba și un radio și o televiziune prestigioasă în spate, așa că n-am stat pe gânduri și am mers la BIHOREANUL.
La acea vreme erau o puzderie de publicații locale, iar tirajele presei naționale atingeau cifre amețitoare. Și totuși, am răzbit într-un mediu concurențial nemilos. Nu mulți s-ar fi gândit că după 25 de ani rămânem pe baricade, cu aceeași linie editorială și cu același impact în comunitate.
Asta deși peste noi a venit furtuna perfectă în 2009, când întreaga rețea a fost închisă și doar BIHOREANUL a supraviețuit. Dar despre cum s-a petrecut minunea de-am reușit să rămânem vii, și încă atâția ani, poate o să aflați într-o poveste la aniversarea de 50 de ani.
La mulți ani, BIHOREANUL! La mulți ani cititorilor noștri!