Vă vine să credeți că, deși conducerea Consiliului Județean Bihor i-a cerut să demisioneze, șeful DGASPC, Călin Puia, a refuzat, sfidător, să facă acest gest de minimă onoare? Că, dimpotrivă, a ales să târască în scandal atât instituția pe care o conduce (unde săptămâna trecută procurorii și polițiștii au descins cu mandat de percheziție fiindcă directorul nu le-a pus documente la dispoziție de bunăvoie), cât și administrația județeană însăși (care i-a deschis și ea o anchetă administrativă)?
Hoția mai puțin obișnuită care a declanșat ancheta penală a Parchetului a fost dezvăluită de BIHOREANUL în ultima lună a anului trecut: o cantitate mare de carne de bizon (7,6 tone), sortiment scump, pentru că este sănătoasă și mai rară, fusese donată instituției, în beneficiul copiilor și adulților cu handicap, de către cea mai mare fermă de profil din România, procesarea ei sub formă de mezeluri trebuind s-o facă o altă firmă, aleasă de directorul Puia. Procesatorul, însă, a livrat „beneficiarilor” produse din carne de porc, mai ieftine și într-o cantitate mai mică (1,5 tone), cu acceptul lui Puia însuși, motiv pentru care anchetatorii încearcă să afle unde a dispărut donația. S-a înfruptat din bizon doar firma procesatoare sau a fost dosită spre valorificare pentru un profit comun cu șeful DGASPC?
Deși e la mintea cocoșului că o astfel de combinație nu putea fi făcută fără „patronajul” său, directorul refuză să lase funcția deoarece știe un mic, dar decisiv detaliu: fiind funcționar public, este, practic, inamovibil. Nu poate fi zburat decât dacă e condamnat, căci așa-i Statutul funcționarilor publici. Or, suspectul speră că va scăpa de răspundere. Doar a mai reușit deja o dată acum câțiva ani, prin prescriere, după mușamalizarea abuzurilor dintr-un orfelinat, și de aceea a și revenit în funcție după suspendarea pe perioada procesului.
Am ajuns să avem - nu doar aici, ci în toată țara - directori penali, dar scăpați de condamnări și rămași bine-mersi pe funcții, tocmai fiindcă au statut de funcționar public. Îl câștigă printr-un concurs (știm cum sunt concursurile la noi) și îl păstrează pe viață dacă până la pensionare nu comit „accidente” de parcurs, dacă nu sunt prinși, de exemplu, luând șpăgi pentru angajări sau contracte cu dedicație (iar Puia a făcut și asta, după cum tot BIHOREANUL a dezvăluit).
Soluția pentru ieșirea din cercul vicios e una de bun-simț. Directorii să nu mai aibă statut de funcționar public, veșnici până la pensionare, ci să fie manageri, desemnați tot prin concurs (altă cale nu există), dar cu mandate pe perioadă determinată, de 4-5 ani, cu criterii de performanță și cu sancțiuni atât pentru neatingerea lor, cât și pentru șifonarea prestigiului instituției. Dacă tot e sincer pusă coaliția de guvernare pe reformă și restructurări în aparatul public, ar fi una dintre măsurile cele mai simple de legiferat, care ar pune capăt cu adevărat inamovibilității directorimii.