Deoarece am făcut trimitere de foarte multe ori la deciziile obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cred că este necesar să şi explic cum se ajunge la pronunţarea unor asemenea decizii şi ce efecte concrete produc acestea.
În actualul sistem al codurilor de procedură civilă şi penală, există două modalităţi prin care, atât în penal cât şi în civil, Instanţa Supremă poate fi sesizată pentru a rezolva, cu caracter de principiu, o problemă de drept. Rezolvarea dată va deveni obligatorie.
Ambele instituţii au ca deziderat realizarea unei practici unitare şi o mai bună previzibilitate în aplicarea legii de către instanţele de judecată şi sunt des utilizate în practica judiciară.
Prima modalitate de pronunţare a unor hotărâri obligatorii se numeşte recurs în interesul legii (RIL) şi a existat şi în ultima perioadă de aplicare a vechilor coduri de procedură, civilă şi respectiv penală.
În concret, Procurorul General al României, din oficiu sau la sesizarea ministrului Justiţiei, colegiile de conducere ale Înaltei Curţi sau ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului, constatând că există practică neunitară cu privire la o problemă de drept, pot solicita Instanţei Supreme tranşarea acelei probleme printr-o hotărâre obligatorie.
Sesizarea se judecă după o procedură clar reglementată, cu mai mulţi judecători în compunerea completului, iar hotărârea pronunţată, prin care se clarifică problema de drept, devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, fără a afecta în vreun fel hotărârile judecătoreşti anterioare acestui moment.
O a doua procedură, introdusă prin noile coduri, denumită procedura hotărârii prealabile (HP), dă posibilitatea oricărei instanţe care judecă un dosar concret să solicite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie "ajutorul" pentru rezolvarea unei probleme de drept noi şi dificile, în legătură directă cu soluţionarea acelei cauze.
Până la soluţionarea sesizării, cauza se suspendă, existând şi posibilitatea ca dosare de acelaşi fel să fie suspendate de toate instanţele din ţară până la pronunţarea hotărârii de interpretare a Instanţei Supreme.
Sesizarea se judecă după o procedură uşor diferită de cea prevăzută pentru recursul în interesul legii, iar hotărârea se publică în Monitorul Oficial, devenind obligatorie, la fel ca în cazul RIL. Diferenţa este, însă, că hotărârea prealabilă produce şi efecte concrete în cauza în care a fost ridicată, precum şi în cele similare suspendate până la pronunţarea deciziei HP.