Deși am scris săptămânile trecute despre noua normă legală prin care „rămâi fără permis” dacă nu plătești amenzile rutiere primite ca șofer și despre problemele procedurii de aplicare a acestei măsuri, cred că se impune totuși o analiză punctuală a prevederilor respective, pentru ca cetățeanul să cunoască exact ce poate să facă și la ce poate să se aștepte.
Așa cum am arătat și săptămâna trecută, prevederile legale au intrat în vigoare, în sensul în care oricărui cetățean care primește o amendă rutieră după data de 25 februarie 2026 i se poate aplica suspendarea dreptului de a conduce. Normele de aplicare a acestor dispoziții vor trebui redactate de Guvern în termen de 60 de zile, calculate de la 25 februarie.
Pentru a nu ajunge la situații demne de romanele lui Kafka, astfel cum vom vedea în continuare, sfatul meu pentru cetățean ar fi acela de a achita amenzile rutiere primite chiar dacă le consideră nelegale. Prevederile în vigoare permit cetățeanului să plătească jumătate din minimumul legal al amenzii primite și, în același timp, să formuleze plângere împotriva procesului-verbal prin care s-a aplicat amenda respectivă. Dacă plângerea este admisă, cetățeanul va putea recupera suma achitată.
Potrivit noii legi, organul fiscal (primăria) îi va notifica pe rău-platnici, după 30 de zile de la primirea procesului-verbal, că li se va suspenda dreptul de circulație dacă nu plătesc amenda în 90 de zile. O problemă practică este că primăria va primi procesele-verbale mult după 30 de zile de la data comunicării lor către cetățean (mai ales în situația contestării acestora, când le poate primi și după 5 ani), astfel că termenele legale nu vor putea fi respectate niciodată, indiferent de ce norme de aplicare va redacta Guvernul. Totuși, sfatul meu ar fi să se achite acele amenzi, chiar dacă sunt nelegale.
În ipoteza în care se face această comunicare, potrivit legii, suspendarea intervine în a treia zi lucrătoare după expirarea termenului de 90 de zile. Dar, așa cum am arătat mai sus, va fi imposibil să se respecte termenul de 3 luni de la data comunicării procesului-verbal, astfel că această procedură pare mai degrabă „avortată” decât născută. Mie, cel puțin, îmi este imposibil să înțeleg cum va putea funcționa.
Legea nu prevede nici procedura în care cetățeanul sancționat abuziv se poate adresa instanței pentru constatarea abuzului și nici actul prin care se dispune o sancțiune de o asemenea gravitate, așa încât suntem și în prezența unui grav viciu de constituționalitate.
În concluzie, în fața atâtor incertitudini, soluția rămâne plata a jumătate din minimumul amenzii aplicate în materie rutieră, urmată de o eventuală plângere, dacă ești nemulțumit. Chiar dacă nu este neapărat corectă și morală, această soluție are măcar previzibilitate.