Aşa suna refrenul "necredincioşilor", contestatari ai existenţei / gravităţii pandemiei, şi al antivacciniştilor Covid anul trecut, când spitalele tratau predilect oameni infectaţi, iar autorităţile impuneau reguli care să evite răspândirea virusului. Dar cine să accepte "botniţa", neîmbulzeala, igiena?
Răspunsul era la îndemână, trebuia doar spus şi ascultat. Bineînţeles că existau şi oameni cu cancere ori cu boli de inimă, care aveau tot dreptul la îngrijiri, şi nu ei fentau restricţiile, deoarece, ştiindu-şi baiurile, erau cei mai conştiincioşi în respectarea lor. "Necredincioşii" însă nu voiau să înţeleagă diferenţele: sistemul urmărea prioritar eradicarea virusului, căci nu cancerul e contagios. Practic, se proteja societatea sacrificând membri ai ei cu boli cronice, dar netransmisibile.
După 20 de luni de pandemie, dintre care, în ultimele 10, oamenii s-au putut vaccina, am ajuns din nou de unde am plecat: bolnavilor li se restrânge accesul în spitale pentru a li se face loc pacienţilor Covid. Spitalul Municipal din Oradea se "reînchide" săptămâna aceasta, ca efect al înmulţirii infectărilor şi al unui ordin DSU care suspendă pe 30 de zile intervenţiile medicale neurgente. Iar cum nu e spital de urgenţă, cade "victimă", laolaltă cu bolnavii cronic. Ba chiar şi cu Judeţeanul, spital de urgenţă, dar afectat de dezechilibrarea sistemului.
Cu puţin înainte de explozia valului IV, medicii de la Municipal încă sperau. Credeau că spitalul nu se va reînchide pentru că vreo 22% dintre bihoreni sunt vaccinaţi. Restul de 78%, însă, nu sunt. Cam 400.000 de oameni. Dacă 1% se infectează şi le merge rău, era clar că nu le ajungeau cele 200 de paturi de la Infecţioase şi Pneumologie. Ba ar putea să nu le fie suficiente nici 400, cu clădirea din Rogerius mobilizată anti-Covid. Asta ca să nu mai vorbim de paturile ATI, ocupate deja cu "cazuri" de acum două săptămâni, când Bihorul avea 100-150 de infectări pe zi, ori de perspectiva următoarelor săptămâni, când o parte dintre cele 250-300 de cazuri descoperite zilnic în ultima săptămână se vor agrava.
Că am ajuns aici avem a le mulţumi mai ales preşedintelui şi premierului, pentru relaxarea necondiţionată din primăvară. "Practic am oprit pandemia", zicea Iohannis, declarând vaccinarea drept "un succes" deşi campania abia începuse, în timp ce Cîţu susţinea că "valul IV nu se justifică atât timp cât avem vaccin". Rezultatul? La o rată de vaccinare de 30%, România are o mortalitate Covid de 9%, pe când în Franţa, cu 75% dintre cetăţeni vaccinaţi, mortalitatea este sub 1%.
Şi Avocatul Poporului, şi medicul Alexandru Rafila (oricât de pesedişti ar fi) au dreptate când acuză sacrificarea bolnavilor cronic. Iar când tot mai mulţi doctori cer noi "lockdown"-uri, deşi e clar că premierul n-o să accepte nici dacă ar muri oameni pe stradă, guvernanţii au conştiinţa încărcată exact ca "necredincioşii" şi antivacciniştii. Şi pentru morţii de Covid, şi pentru oamenii răpuşi de orice alte boli, care au ajuns "să nu mai existe".