„Ori îl eliberați, ori vă arestăm noi pe toți!”. Așa a sunat ultimatumul lansat miercurea trecută de orădeanul Alin Dat (cel care îl plimbase pe Călin Georgescu cu Jaguarul prin Oradea) după ce Guru a fost arestat preventiv pentru înșelarea unui afacerist. Nu era o figură de stil, ci un apel ca dintr-o republică bananieră, unde regimul se schimbă de la o recoltă la alta: Dat dădea și un termen, „până la ora 12”, amenințând cu preluarea „puterii executive și judecătorești”, dacă autoritățile nu se conformează, și arestarea celor ce conduc instituțiile.
Poliția s-a autosesizat și a început o anchetă penală pentru instigare la săvârșirea de infracțiuni, faptă sancționată cu amendă sau închisoare până la 3 ani ori, dacă îndemnul e urmat de comiterea infracțiunii, cu aceeași pedeapsă stabilită pentru respectiva infracțiune. Cum în cazul Dat era vorba, practic, de un îndemn la acțiuni violente pentru schimbarea ordinii constituționale sau împiedicarea exercitării puterii de stat, pedeapsa ar putea fi, dacă legea ar fi luată în serios, de 10-20 ani de închisoare. Merită pentru un video de 38 de secunde? Pentru un Guru pigmeu care se pretinde Președinte Ales?
Într-un stat normal, discuția despre vinovăție sau nevinovăție ar trebui să se termine simplu: nu-ți convine o hotărâre judecătorească, o contești prin mijloacele prevăzute de lege. Împricinatul o atacă la instanța superioară, iar dacă aceasta îl trimite după gratii susținătorii n-au decât să protesteze, dar legal. În niciun caz nu stabilești tu, pe Facebook, cine trebuie eliberat și până la ce oră, și mai ales nu ameninți că treci tu și ai tăi la arestări.
Dat, însă, pare s-o țină pe-a lui. După câteva zile, a dat o „dezmințire”, cum că nu are niciun dosar penal „și, cel mai important, Călin Georgescu este președinte!”, acuzând „presa lui Soros” de intimidări și chemând fanii la Arestul Central, pe cuvânt că „nimeni și nimic nu poate opri Poporul Român!”.
Problema e că astfel de ieșiri, într-o țară cuprinsă de un haos atent organizat, nu mai sunt incidente izolate. Practic, nu există „proteste” ale martorilor lui Guru fără violențe, fără ca participanții să forțeze cordoanele jandarmilor și să-i incite și pe alții la comiterea unor acte ilegale. Desigur, astfel de fapte nu pot fi puse în cârca oricărui simpatizant CG, dar nici nu mai poate fi ignorată normalizarea, ins cu ins, a unui anumit comportament public periculos, a inducerii percepției că instituțiile sunt „trădătoare”, presa e dușman, jandarmii trebuie bătuți, iar hotărârile instanțelor sunt de neacceptat atunci când nu convin.
Democrația îți dă dreptul să contești puterea, dar nu să te proclami tu putere, ai libertatea de exprimare să critici pe oricine, dar nu să-l ameninți, iar protestul e un drept, nu un act de impunitate. De aceea, cazul Dat, care dă ultimatumuri și apoi își continuă isprăvile, ar trebui să fie cu celeritate și ferm sancționat. Altfel, Dat cu Dat, dezordinea se întinde.