În Rogerius, în zona străzii Mihail Sadoveanu, am asistat la o premieră. S-a desfiinţat primul loc de joacă pentru copii din Oradea, pe motiv că o parte dintre locatari sunt nemulţumiţi că ţâncii fac gălăgie! Dar ce ar vrea onor riveranii să facă bieţii copii? Cipcă?
Asistăm la un precedent periculos, pentru că practic nu există cvartal în care să nu avem câte un nenea veşnic nemulţumit de condiţiile de locuit în condominiu. De altfel, aici e marea bubă la români: ne lipseşte exerciţiul bunei convieţuiri cu vecinii.
Dacă-i plouă celui de la ultimul etaj, cel de la parter nu va contribui cu bani pentru hidroizolare. Iar dacă cel de la parter e umplut cu rahat prin refularea canalizării din beci, să fie sănătos! Vecinii de la etaje nu vor scoate un ban pentru reparaţii.
Toţi aţi dat în copilărie peste câte un nenea cam bou, gata să înţepe mingea copiilor fiindcă nu se poate odihni. Primarul Florin Birta, un om dispus la negocieri, a încercat o consultare publică, să vadă ce părere au şi părinţii cu copii mici. Din păcate, însă, inerţia cetăţenească a făcut să nu meargă nimeni la dezbateri, drept urmare li s-a dat satisfacţie celor care vor linişte.
Eu îi înţeleg şi pe pensionarii care după ţoiul de la 8 dimineaţa ar vrea să se odihnească între orele 10 şi 14. Dar ce facem cu copiii? Îi lăsăm să se joace prin parcări, pe străzi sau, pur şi simplu, îi condamnăm să rămână în faţa televizorului sau a tabletei? În încercarea de a mulţumi pe toată lumea, prin această decizie primarul va ajunge să-i nemulţumească pe toţi.
Soluţia nu stă în desfiinţarea locurilor de joacă, ci în respectarea programului de linişte. Aşa vor putea şi să doarmă liniştiţi cei veşnic obosiţi, şi să se zbenguie copiii după pofta inimii.