Orădenii sunt invitaţi, joi, la un eveniment interesant la Muzeul oraşului Oradea, dedicat lui Toma Arnăuţoiu, care, la câţiva ani după ce a luptat pentru România în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcându-se grav rănit de pe frontul din Ungaria, a devenit liderul unui grup de rezistenţă anticomunistă, ai cărui membri se ascundeau în Munţii Făgăraş.
Aripa din stâncă
Seria din care face parte evenimentul de la Oradea (care se va ţine de la ora 17, în Corpul E al Cetăţii) este intitulată "Centenar Toma Arnăuţoiu (1921-1959)", căci a debutat în 2021, la 100 de ani de la naşterea fostului lider anticomunist.
Evenimentul este organizat de fiica lui Toma Arnăuțoiu, Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu, împreună cu Fundaţia Culturală Memoria şi Muzeul Ororilor Comunismului în România, având ca parteneri Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal, Asociaţia pentru Promovarea Turismului în Oradea şi Regiune (APTOR), Asociaţia "Cei 40 de Mucenici".
În cadrul programului este prevăzut un spectacol de proză şi poezie din literatură de detenţie şi muzică "Cântecul Memoriei" (Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu – vioară şi Cristina Chirvasie – recitator) şi filmul "Toma Arnăuţoiu, aripa din stâncă" (r. Cristina Chirvasie, 2021).
Proiectul are un caracter educaţional şi se derulează în mai multe oraşe din ţară, în perioada 9-16 mai 2022: Piteşti, Drobeta-Turnu Severin, Timişoara, Oradea, Cluj-Napoca, Făgăraş, Braşov şi Bucureşti.
Cine a fost Toma Arnăuţoiu
Ioana-Raluca Voicu Arnăuţoiu s-a născut pe 22 mai 1956 în ascunzătoarea Râpele cu brazi din Munţii Făgăraş (foto) şi a aflat abia la maturitate cine-i sunt părinţii.
Povestea este una dramatică. Tatăl ei a fost Toma Arnăuţoiu, fost ofiţer de cavalerie şi a luptat în cel de al Doilea Război Mondial pe frontul de vest (1944-1945), fiind grav rănit pe frontul din Ungaria. Revenit în activitate, a făcut parte din Regimentul de Gardă Călare al Palatului Regal.
După instaurarea regimului comunist, deşi decorat pentru faptele sale pe front, pe criterii politice, a fost trecut în rezervă în 1947. Între 1949-1958 a fost liderul Grupului de rezistenţă de la Nucşoara (jud. Argeş), care a acţionat în sudul Munţilor Făgăraş. A fost arestat de Securitate, împreună cu ultimii supravieţuitori ai grupului, condamnat la moarte şi executat, împreună cu fratele său, Petre, şi alţi 14 condamnaţi, la 18 iulie 1959, în închisoarea Jilava.
"Maria Plop, cea care i-a dat naştere, a fost singura femeie care, timp de nouă ani, a reuşit să reziste în munţi. După arestarea lui Toma şi Petre Arnăuţoiu, Maria Plop s-a predat împreună cu fiica sa de doi ani, fiind condamnată la muncă silnică pe viaţă. Fiica ei, Ioana, i-a fost luată şi predată unui orfelinat. Maria Plop s-a stins în anul 1962 în închisoare Miercurea Ciuc fără să mai ştie ceva despre soarta fetiţei", se arată într-un comunicat semnat de dr. Cristina Puşcaş, muzeograf la MoO.
Ioana-Raluca Voicu Arnăuţoiu a aflat abia după Revoluţie cine-i sunt părinţii.
Fiica liderului rezistenţei din munţi a studiat vioara la Conservatorul din Bucureşti, devenind conferenţiar universitar doctor al acestei universităţi. A fost, totodată, violonistă în Orchestra Filarmonicii George Enescu din Bucureşti.
În Penitenciarul Oradea
Dr. Cristina Puşcaş transmite că Oradea nu a fost aleasă întâmplător să găzduiască unul dintre evenimentele dedicate lui Toma Arnăuţoiu şi grupului de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraş.
"Dintre cele 34 de femei din zona Nucşoara, susţinătoare ale grupului de rezistenţă Arnăuţoiu-Arsenescu, condamnate la ani grei de închisoare, şapte au ajuns, în anul 1962, să fie încarcerate şi la Penitenciarul din Oradea: Iustina Constantinescu şi fiica ei Iuliana Preduţ-Constantinescu, Iuliana Lemnaru, Laurenţia Toncea, Maria Popescu, respectiv surorile Elisabeta şi Floare Poştoacă", transmite reprezentanta MoO.
O poveste impresionantă poartă Iuliana Preduţ-Constantinescu, fiica preotului Ion Constantinescu, din zona Nucşoara, în casa căruia şi-au găsit adăpost partizani din grupul Arnăuţoiu. Casa era situată la marginea comunei Poienărei-Nucşoara.
Tatăl ei, Ion Constantinescu, a fost executat la 21 iulie 1959 la Jilava. Soţia preotului, Justina Constantinescu, arestată în 1958, a fost condamnată la 15 ani închisoare. "În periplul său prin Golgota românească a ajuns în 31 octombrie 1962, de la Arad, la Oradea. Aici se afla şi fiica ei Iuliana, dar cele două nu apucă să-şi vorbească. Justina Constantinescu "de dimineaţa până seara, lucra din greu la coşercărie", fiind grav bolnavă. La eliberarea sa din închisoarea Oradea, în 15 aprilie 1964, s-a întors în satul natal, dar n-a mai găsit nimic din agoniseala de o viaţă", scrie Cristina Puşcaş, autoare a cărţii "101 chipuri ale suferintei in Bihorul carceral comunist".
Iuliana Preduţ-Constantinescu a fost arestată în iulie 1958, când era însărcinată în luna a şasea. Fiica ei s-a născut în 18 septembrie 1958, în Spitalul Penitenciar Văcăreşti şi a fost numită Libertatea-Justiţia. A fost dusă la orfelinat. Tatăl ei a găsit-o cu greu după căutări îndelungate. Iuliana Preduţ-Constantinescu a fost condamnată la 12 ani închisoare şi graţiată în anul 1964, de la Penitenciarul Oradea.