Vă imaginaţi un film, o reprezentaţie de teatru, altele decât din registrul dadaist, în care chipurile actorilor să fie blurate/acoperite din prima până în ultima secundă, fără nicio legătură cu naraţiunea şi cu eventualul ei tâlc?
Un spectacol, din repertoriul să zicem clasic, dat de artişti care îşi ascund feţele de spectatori (ori de telespectatorii sub ochii cărora ajunge înregistrarea video a spectacolului), tot aşa, fără legătură cu vreo "morală"?
Ei, bine, trei membri ai orchestrei Filarmonicii orădene au fluturat legislaţia privind protecţia datelor personale pentru a motiva conducerii instituţiei refuzul de a fi fotografiaţi/filmaţi în concerte (ultima oară pe 13 octombrie, la spectacolul aniversar Paula Seling, unul sold out), susţinând că feţele lor ar fi "informaţii cu caracter personal", aşadar "nedestinate publicităţii". Ba până şi pe site-ul Filarmonicii au refuzat să le fie puse, alături de nume, pozele.
Cei trei instrumentişti (Nagy Attila, Fórián Lászlo şi Réman Gergely Bálint) nu s-au "mascat" din raţiuni de marketing, ca să se "branduiască", aşa cum o face solistul Carla’s Dreams, nici pentru a transmite cine ştie ce mesaj artistic, cu absconse rafinamente estetice. Nu. Pur şi simplu au luat în braţe povestea cu GDPR-ul, batjocorind la scenă deschisă publicul, cel căruia îi este menit orice act artistic, mai ales din sfera artelor spectacolului.
Asta, culmea, deşi, la fel ca toţi angajaţii instituţiei, sunt plătiţi din bani publici. Şi nu doar din cei daţi pe bilete şi abonamente de melomanii din Oradea, ci adunaţi de la toţi contribuabilii din judeţ, adică şi de la nană Floarea din Chijic, şi de la Imi bácsi din Sălacea.
Ca multe alte întâmplări de culise, "rebeliunea" filarmoniştilor care au ţinut cu dinţii de anonimat nu a fost lămurită public, aşadar nu ştim decât că, în final, unul dintre cei trei artişti bugetari pentru care GDPR-ul bate publicul şi-a dat demisia. Putem bănui, însă, tocmai având în vedere lipsa raţiunilor estetice, că ele au fost de natură ideologică. Poate nu-i chiar coincidenţă că şi-au manifestat ambiţia de a-şi păstra feţele anonime sub actuala direcţiune, nu sub cele precedente.
Acum, când Filarmonica are o conducere non-UDMR, ba de-a dreptul apolitică, nu pe vremea când directori erau ba un zootehnist din Salonta, fost primar (Todor Albert), ba un jurist cu carnet de partid (Sarkadi Zsolt), ba un actor popular prin candidatura la Deputăţie şi prin poziţia de preşedinte al UDMR Oradea (Meleg Vilmos).
Recurent, politicienii UDMR acuză reorganizarea instituţiilor de cultură din Bihor, trudesc la legenda "ţăranului din Birtin" care "urăşte cultura" şi care (fireşte, pentru a putea "betona" totul) confiscă banii trimişi de ministrul Cseke Attila.
În asemenea condiţii, când politicienii amorsează tot felul de bombiţe, intrigile din culisele culturii locale conţin mai mult "dramatism" decât vodevilurile livrate publicului. Un public pe care intriganţii îl evacuează pe ultimul loc, în categoria "mulţime, popor, oşteni".
UPDATE: Precizări de la Filarmonica Oradea
Filarmonica de Stat Oradea a trimis BIHOREANULUI o precizare cu privire la întâmplarea cu cei trei instrumentiști, prin care arată că „în ciuda numeroaselor probleme generate de lipsa acordului GDPR din partea celor menționați în articol, ne bucurăm să vă informăm că situația a fost remediată imediat după concertul aniversar Paula Seling”. Reproducem integral adresa instituției: