Când a văzut Ilie Bolojan că în România există aproape un milion de persoane cu handicap, precis că i s-a pornit drujba în portbagaj. Nu-i vorbă, că - la cum se votează - cifrele ar părea chiar mici, dar totuși, cei care au acte că-s bolnavi sfidează media europeană.
Ilie a aplicat principiul: decât să scape 5 șmecheri, mai bine pedepsesc unul care e bolnav pe bune. Dar măcar în acest domeniu avem speranța că, prin revizuirea încadrărilor în grad de handicap, să dispară cei care pentru o fimoză obțineau loc de parcare și mai luau și ceva bani de la buget. Bine ar fi, însă, ca banii economisiți să nu fie investiți în poduri și autostrăzi, ci să ajungă la cei care chiar sunt bolnavi.
Un alt domeniu vizat de premier este cel al posesorilor de doctorate. Dacă pe vremuri doctoratele erau apanajul celor din învățământ și cercetare, acum orice neică cu epoleți și caschetă asudată aspiră la titluri universitare. Iar banii primiți ca spor de doctorat erau numai buni să amortizeze cheltuielile făcute cu plata celor care le-au dat diploma.
Ca să ajungi la facultate trebuie să ai diplomă de bacalaureat și nimeni nu te plătește pentru asta. Ca să ajungi dascăl universitar e nevoie de doctorat. De ce ar trebui să fii recompensat financiar pentru asta?
Înțeleg frustrarea profesorului Cristian Preda, care și-a rupt diploma de doctor obținută la Sorbona. Sper că o face nu pentru cei 300 de lei tăiați de Bolojan, ci pentru că nu mai vrea să fie coleg cu impostorii ajunși doctori la apelul de seară.
Diplomă de Sorbona ruptă am văzut, aștept cu nerăbdare și diplome de Sorbonica sfârtecate, din acelea obținute prin plagiat.