Una dintre cazematele din Nojorid care au făcut parte din Linia Carol, cel mai ingenios și puternic sistem de fortificații dintre cele construite în Europa înaintea și în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost sâmbătă dimineață locul de desfășurare a unei manifestări inedite în deschiderea evenimentelor dedicate Zilei Naționale.
Militari ai Garnizoanei Oradea au oferit publicului prezent o simulare a respingerii unui atac, iar istoricul militar col.(r) dr. Constantin Moșincat a prezentat Linia Carol, explicând de ce cazematele acesteia erau cele mai eficiente, putând fi distruse, așa cum s-a și întâmplat, doar din interior.
Nr. 1 în Europa
Inițiat de ofițeri în rezervă, unii dintre ei locuind în Nojorid, alții în Oradea, și organizată de Garnizoana Oradea și Primăria comunei în colaborare cu structuri ale forțelor de apărare și asociații precum cea a pasionaților de istorie Cavalerii de Clio, Cultul Eroilor Regina Maria și Avram Iancu, evenimentul - o premieră absolută - a strâns în jurul cazematei Sf. Ștefan de la liziera pădurii Nojoridului dinspre DN 79 Oradea-Arad aproximativ 200 de participanți, inclusiv copii, unii veniți cu școala, alții cu părinții.
După un scurt ceremonial constând în prezentarea Onorului locțiitorului comandatului Garnizoanei, maiorul Dorin Ilieș, și primarului comunei Nojorid, Petru Baba, intonarea Imnului de Stat de către Fanfara Școlii Poliției de Frontieră și o slujbă Te Deum în memoria eroilor căzuți în cele două războaie mondiale din secolul trecut și a făuritorilor Marii Uniri, istoricul militar col (r) dr. Constantin Moșincat (foto jos) a prezentat, pe scurt, ceea ce atât în memoria vârstnicilor, cât și în cea a documentelor, a rămas sub denumirea Linia Carol, adică sistemul de fortificații din Vestul României, conceput și construit, aproape integral, între anii 1937-1940.
Din Crișana în Maramureș
Autor, de altfel, a unei lucrări intitulate „Cazemata. Sistemul românesc de fortificații (1937-1940)”, istoricul militar a amintit că după Tratatul de Pace de la Paris din iunie 1920, România era un stat puternic, dar înconjurat de neprieteni la toate granițele. Din acest motiv, a spus Moșincat, în 1934 a fost concepută o strategie națională de apărare și a fost înființat un Fond Național de Apărare, alimentat cu două treimi din bugetul Armatei și însemnând 18,5% din PIB-ul epocii.
Gândirea strategică a permis construirea Liniei Carol cu cel mai ingenios, sofisticat și rezistent sistem de cazemate, superior celor existente în Europa la acea vreme – Mannerheim (Finlanda), Maginot (Franța), Siegfried (Germania), Stalin (URSS) ori Arpadvonal (Ungaria).
În partea de Vest a țării, Linia Carol avea nu mai puțin de 320 cazemate realizate efectiv de la pădurile din Nojorid până dincolo de Otomani (zona Săcueni), dar proiectate să se întindă în final (ceea ce nu s-a mai întâmplat) de la Zerind (Arad) până în Seini (Maramureș).
Autorul planului, a spus col. dr. Moșincat, a fost un tehnician strălucit, generalul inginer Dumitru Vasiliu, cu doctorat la Paris, care a gândit un model de cazemată imposibil de distrus din exterior. „După construirea primei cazemate, generalul Vasiliu a intrat înăuntru și s-a executat foc asupra ei cu 4 bombe de 305 mm. O escadrilă întreagă de avioane de bombardament ar fi trebuit să bombardeze aceste cazemate timp de 7 zile continuu ca să le producă oarece stricăciuni”, a spus istoricul militar.
Cazematele aveau uși blindate și sisteme de ventilare care le protejau inclusiv de atacuri chimice, iar puterea lor de foc era teribilă: într-un minut, din ele puteau fi trase 300 gloanţe de mitralieră grea până la o distanță de 2 km, cu o densitate de 1 proiectil la 2 cm pătraţi, ceea ce genera un baraj de foc imposibil de penetrat.
De necucerit, dar cedate
Moșincat a adăugat că toate cazematele au fost dispuse „în evantai”, așa încât se sprijineau reciproc cu foc, fiind capabile să se apere din toate direcțiile și să respingă orice atac care s-ar fi apropiat la 800 metri. De altfel, cazematele erau înconjurate cu șanțuri antitanc, baraje de sârmă ghimpată și erau dotate cu cel mai performant armament disponibil în epocă, unele inclusiv cu tunuri în turele care se roteau la 360 grade.
Cazematele au putut fi distruse doar după Dictatul de la Viena și cedarea Ardealului de Nord, însă numai prin implozie (detonarea din interior a buncărelor, cu cantități uriașe de dinamită), operațiune pentru care armata lui Horthy a avut nevoie de un an, din septembrie 1940 până în septembrie 1941.
La finele expunerii istoricului, publicul a putut vedea un scurt exercițiu al unor militari din Garnizoana Oradea care au simulat respingerea unui atac cu armament de infanterie, acesta fiind cel mai gustat, după cum era de așteptat, de către copiii școlii gimnaziale din Nojorid și localnici ori spectatori anume veniți din Oradea .
După exercițiul demonstrativ de la cazemata Sf. Ștefan din Nojorid și o mică gustare oferită de organizatori la fața locului, o parte a publicului a vizitat și cazemata Regina Maria din Apateu.