Prima oară am întâlnit sintagma "oameni noi" la vârsta adolescenţei, în anii ’80, conceptul aparţinând propagandei comuniste, potrivit căreia "omul nou" va "edifica societatea socialistă multilateral dezvoltată". Din cărţile de istorie am aflat că tot un "om nou", ba chiar un "supra-om", îşi dorise cu câteva decenii înainte şi regimul nazist pentru Reichul de 1.000 de ani, iar apoi bolşevicii pentru "cele mai fericite popoare ale lumii", încorporate în URSS.
De câţiva ani, "oamenii noi", alţii, fireşte, decât cei din secolul trecut, au dobândit în imaginarul colectiv românesc o nouă misie, cam ca paşoptiştii, cea de-a face din România "o ţară ca afară", doar cu bunele "de dincolo", în vreme ce viitorul luminos urma să fie lipsit de cele rele cu o singură condiţie, a zdrobirii "vechii clase politice".
Pas cu pas, "oamenii noi" s-au organizat într-un partid care, după ce acum un an şi jumătate a făcut o figură frumoasă la alegerile europarlamentare, apoi şi la prezidenţiale, a susţinut zilele trecute primul examen electoral la un scrutin local, cel în care omul contează mai mult ca partidul.
Cum s-au pregătit "oamenii noi" pentru asta este, deja, tot istorie. Buni mânuitori ai oricărui dispozitiv conectat la internet, au umplut reţelele de socializare cu poze în care apăreau puri şi duri, gata să schimbe toate oraşele şi comunele "stradă cu stradă", în numele tezei (corecte) că "totul pleacă de la oameni". Au promovat, deci, transparenţa, digitalizarea, ecologismul şi mai ales, ca un fir roşu conducător, în contrast cu mizeria celorlalţi, integritatea, moralitatea.
Dincolo de imaginile energizante, spre finele campaniei electorale aflarăm că în Bihor sunt, însă, şi "oameni noi" cu năravuri prin nimic mai salubre decât ale îmbătrâniţilor în rele. Nişte înregistrări arată felul în care unul dintre fruntaşii USR Oradea, candidat la Consiliul Local, a conspirat (nu de capul lui) cu un ONG-ist expert în drepturile persoanelor cu handicap, nu cum să apere şi să promoveze drepturile acestor oameni (nicio secundă n-au discutat despre asta), ci cum să-l anihileze pe adversarul prim şi de fapt unic, Ilie Bolojan (nu reţin nicio tiradă vizând reprezentanţii PSD ori UDMR).
Problema nu-i că l-au vrut învins pe Bolojan, că asta-i politica. Problema e că l-au vrut doborât nu luptând cu el deschis, la lumina zilei, ci combătându-l cu troli, prin subteranele internetului. Asta în timp ce, spre cinstea ei, candidata Alianţei USR-PLUS la Primărie ducea decent şi tenace o campanie bazată pe idei, multe de pus în practică indiferent cine câştigă alegerile.
Ce vreau să spun e că USR are duplicitarii săi, cum are şi traseiştii săi, şi că a devenit deja un partid vechi, ca urmare dator să-şi cureţe şi el rândurile dacă vrea să dea altora lecţii de moralitate. Altfel, în loc să-şi oblige adversarii să se primenească, îşi va dezamăgi propriul electorat şi-l va subţia după ce acesta va fi conchis că e cam "aceeaşi mizerie".