Doi oameni şi-au îngropat partidele, duminica asta, cu ocazia alegerilor locale, în Bihor. Unul e vechi-vechi, Ioan Mang, sultan la PSD Bihor, celălalt, Silviu Dehelean, se pretinde nou-nouţ.
Întâi cifrele. În alegerile locale din 2016, candidatul PSD la Primăria Oradea, Adelina Coste, obţinea 9,5%, cel de duminica asta, Emilian Pavel, doar 7,74%. La Consiliul Local Oradea, PSD lua în urmă cu 4 ani 15,88%, acum abia 8,89%. În 2016, PSD reuşea la Judeţ 25,23%, duminică a făcut 15,54%.
USR n-a concurat la locale în 2016, când era un partid nou. Acum a avut un rezultat comparabil doar cu motivul care a declanşat dansul final al lui Zorba: la Primăria Oradea, candidata alianţei cu PLUS (adică a viitorului partid unic rezultat din anunţata fuziune a celor două formaţiuni), Ioana Mihăilă, a obţinut 3,03% din opţiunile orădenilor, iar lista pentru Consiliul Municipal 3,95%. La Consiliul Judeţean, USR-PLUS a adunat 2,30%, iar candidata la preşedinţie, Simona Bişboacă, doar 1,54%. Or, să ne amintim: în toată campania „oamenii noi” au susţinut că obiectivul lor este reiterarea rezultatului de la europarlamentarele din primăvara anului trecut, adică 20% în Oradea şi 12-13% în Bihor.
Am recapitulat cifrele pentru că şi în cazul PSD, şi în cel al USR-PLUS, ele relevă un dezastru desăvârşit. Cu toate astea, a trecut aproape o zi de la închiderea urnelor, şi atât şefii PSD Bihor, cât şi cei ai USR-PLUS Bihor, sunt de negăsit. S-au dat, pur şi simplu, la fund. Pe conturile lor de Facebook, unde până în urmă cu o zi nu pridideau să transmită mesaje în ritm inflaţionist, niciun singur cuvinţel despre isprava de duminică.
După cum îl cunosc, Ioan Mang îşi aranjează în cap ce să îndruge la prima întâlnire cu jurnaliştii, cei care sunt singura sa problemă, fiindcă de bihoreni, să fim serioşi, nu i-a păsat niciodată, iar pe membrii de partid îi ştie, ca totdeauna, supuşi. Niciunul nu va îndrăzni să-i ceară socoteală. Dimpotrivă, vor continua să se gudure fiindcă de pixul său atârnă numele celor care, peste doar două luni, vor candida din partea PSD Bihor la alegerile parlamentare.
Or, se ştie, trei locuri sunt deja ocupate, unul la Senat şi două la Camera Deputaţilor, de baronii filialei: de Ioan Mang însuşi, de Florian Bodog şi de Emilian Pavel, acesta din urmă acceptând să-şi rupă gâtul la Primărie tocmai pentru a căpăta premiul de consolare, la fel ca Adelina Coste acum 4 ani, adică o poziţie considerată eligibilă, la Deputăţie.
Şi şefului USR Bihor, deputatul Silviu Dehelean, i-a înghiţit pisica limba. Nu s-a arătat luni în public, nici măcar în faţa propriilor colegi, să le zică ceva de genul „fraţilor, am dat cu mucii-n fasole”. Culmea, aceasta era ziua când avea de gând să-i notifice că la Conferinţa Judeţeană a USR Bihor, pe care a organizat-o taman în preziua scrutinului local, când majoritatea useriştilor de bună credinţă se concentrau pe primul examen electoral de acest fel, „democraţia internă” a decis să-i dea un nou mandat de deputat pentru sine şi unul (iluzoriu şi acesta) propriului fin de cununie, Flavius Bunoiu. Un personaj reciclat din slujba pesedistului Emilian Pavel, „vândut” colegilor ca expert în comunicare şi însărcinat să croaiscă „strategiile” pentru USR-PLUS.
Atât pesedistul-şef, cât şi useristul-şef au dat, aşadar, bir cu fugiţii, după ce în campanie au făcut o mulţime de prostii. Prima, în opinia mea, ar fi aroganţa, cea care pe Mang l-a împins să trâmbiţeze că PSD Bihor va fi mai mult decât ce-a fost, deşi e limpede că după epoca Dragnea pesedismul se duce-n cap pentru o bună perioadă de timp, iar pe Dehelean să creadă că inundarea reţelelor de socializare cu poze şi lozinci îi va băga voturi în desagă.
„Strategia” USR Bihor s-a dovedit cu atât mai păguboasă cu cât a contrastat puternic cu ceea ce făcea, între timp, USR în toată ţara. Dacă la Bucureşti fondatorul partidului promitea, pur şi simplu, apă caldă, dacă la Bacău şi Constanţa vorbeau despre „betoane” (apă şi canalizare, termoficare, străzi, asfalt, drumuri, pasaje rutiere etc), în Oradea şi-n Bihor useriştii s-au ţinut de cioace. Au ţinut-o gaia-maţu cu transparenţa de care, da, este nevoie (dar ce credibilitate au ei, când chiar USR a pierdut un proces, cu asociaţia Evoluţie în instituţie, pentru că a refuzat să-şi facă publice cheltuielile finanţate de la bugetul de stat?).
Au fredonat cântecul de leagăn al „mobilităţii lente” (nimic altceva decât reinventarea mersului pe jos, cu bicicleta şi trotineta, ignorând că acesta nu e la îndemnâna tuturor şi totdeauna) şi, jenant, au pus la cale „gherile digitale” care să se ocupe mai mult de duşmanul Bolojan decât de propagarea propriilor idei, fie ele şi din seria sclipiciuri. Pentru toate astea adunate, nu mai contrariază că în ţară USR a făcut figură frumoasă în câteva locuri (cel mai strălucit la Timişoara), pe când în Bihor ideea de userism a fost compromisă lamentabil.
Am înşirat câteva motive pentru care atât Ioan Mang, cât şi Silviu Dehelean, s-ar cuveni, dacă ar avea bun simţ, să plece din fruntea PSD Bihor şi a USR Bihor, pe româneşte spus să-şi prezinte demisiile şi să lase locul altor colegi, mai ştii?, mai vrednici. Sunt, însă, gata să pun rămăşag că niciunul dintre cei doi amirali ai dezastrelor nu va face aşa ceva, forţându-şi oştile să scape de ei prin alte mijloace, cine ştie când şi cu ce preţ.