Toate gunoaiele pe care le aruncă bihorenii ajung, din casele lor, într-un depozit uriaș din cartierul orădean Episcopia, unde se transformă în resurse. Pe cât posibil...
Groapa de gunoi a Bihorului, oficial denumită „Centrul de management județean pentru tratarea deșeurilor nepericuloase”, este locul unde zilnic intră aproape 1.000 de tone de gunoaie, din care o parte sunt refolosite, dar cele mai multe ajung depozitate, adică deversate în gropi uriașe care cresc până la 20 de metri înălțime.
Administrare publică
Construit în urmă cu 20 de ani după „rețeta” Uniunii Europene, adică respectând normele comunitare privind combaterea poluării, depozitul de deșeuri a fost, până de curând, sinonim cu numele firmei care l-a administrat, Eco Bihor SRL. Însă, în luna august, contractul companiei cu Primăria Oradea a expirat, iar administrarea a fost preluată de Ecologic Prest Bihor SA, o firmă înființată de municipalitatea orădeană și Consiliul Județean. „Depozitul funcționează exact ca înainte, doar firma s-a schimbat”, explică directorul general al companiei, Casian Popoviciu (foto).
Singurul centru din Bihor autorizat pentru managementul deșeurilor, depozitul din Episcopia este locul unde toți operatorii de salubritate predau resturile colectate de la bihoreni. Lunar, circa 20.000 de tone. La intrarea și la ieșirea pe poartă, camioanele sunt cântărite, astfel încât se poate contabiliza și factura cantitatea predată. Prețul diferă în funcție de tipul de deșeuri. „Avem tarife diferite pentru categorii deoarece tratarea lor este diferită, iar toate deșeurile sunt tratate. Nimic nu merge direct în depozit”, explică Popoviciu.
Compost din gunoaie
Tratarea de care vorbește directorul presupune mai multe procese prin care trec deșeurile, în funcție de tipul lor. Resturile vegetale și biodegradabile (din pubela maro) merg direct la stația de compostare, acolo unde sunt sortate, tocate și puse pe o platformă betonată, sub forma unor prisme, unde începe procesul de descompunere. Timp de câteva săptămâni, cu un utilaj specific, resturile biodegradabile sunt aerisite și, prin fermentare, se transformă în compost, adică un îngrășământ vegetal.
„Partea cea mai problematică este sortarea deșeurilor. În pubelele maro ajung foarte mulți saci de plastic și alte deșeuri care n-ar trebui aruncate acolo”, zice directorul Ecologic Prest. Adesea, angajații stației de compost sunt nevoiți să redirecționeze reciclabilele spre haldă, pentru că sunt contaminate cu alte mizerii.
Reciclarea e anevoioasă
Deșeurile reciclabile (din pubelele galbene și verzi, sacii galbeni și albaștri) iau drumul stației de sortare, unde 12 angajați le separă manual. „Sortarea reciclabilelor înseamnă că noi le împărțim pe categorii: folii transparente și colorate, PET-uri transparente și colorate, doze de metal, sticle, pungi, hârtii, cartoane etc., care apoi se balotează. Sortarea nu înseamnă că ar trebui să le separăm de fracția reziduală”, explică Popoviciu.
Pentru că cetățenii nu respectă colectarea separată, misiunea muncitorilor este mult mai grea. „Dacă sunt murdare, nu mai avem cum să le vindem, așa că ajung la depozitare”, zice specialistul. În schimb, ambalajele curate sunt vândute firmelor de reciclare, iar banii încasați de Ecologic Prest sunt folosiți pentru funcționarea centrului.
Munți de gunoaie
Cea de-a treia destinație a deșeurilor este halda, unde gunoaiele sunt abandonate, dar după ce trec printr-o stație de tratare mecano-biologică. „Legislația ne obligă să tratăm toate deșeurile înainte de depozitare”, spune Popoviciu. În această stație, deșeurile reziduale (din pubela neagră) și tot ce se refuză la compost sau în stația de sortare, sunt deshidratate, astfel încât levigatul (apa din deșeuri, extrem de poluantă) să fie colectat și deșeurile să aibă un volum cât mai mic.
După acest „tratament”, gunoaiele iau două drumuri: valorificare energetică la fabrica de ciment Holcim sau transportarea în celulele de depozitare, care sunt ca niște gropi uriașe, de aproape 4 hectare, impermeabilizate cu membrane speciale. Aici, deșeurile sunt puse în straturi, compactate și acoperite cu pământ.
În timp, o asemenea celulă crește până la 20 de metri înălțime, astfel că, din groapă, se transformă într-un munte de gunoaie. Centrul județean are trei asemenea celule pline, a patra la capacitate de 90%, iar a cincea, în amenajare. „Va fi predată luna viitoare, dar C4 ne mai ajunge câteva luni”, spune Popoviciu.
Celulele sunt peste tot în lume o problemă de mediu nerezolvată. Chiar dacă poluarea din acești munți este controlată, ele rămân o moștenire murdară pentru generațiile viitoare.
