.jpg)
Deşi sunt într-un scaun rulant, nu stau departe de sport. Când am o activitate fizică mă simt bine, sănătos şi puternic. Am iubit întotdeauna sportul, aşa că n-am avut de gând să mă opresc nici atunci când am ajuns ţintuit într-un scaun rulant, în 2019.
Cu toate acestea, unii oameni încă mă privesc ca şi cum aş fi bolnav. Le explic însă că, chiar dacă nu-mi simt picioarele, asta nu mă împiedică să am în continuare o viaţă activă, atât cât îmi permite propriul corp.
Gândeşte-te că tot ce fac, fac cu mâinile. Mă pun în pat cu ajutorul lor, împing roţile scaunului, pedalez pe bicicleta mea cu mâinile ori conduc maşina. Am nevoie de braţe puternice pentru a face toate astea, aşa că antrenamentele săptămânale la braţe şi spate nu trebuie să lipsească.
După fiecare antrenament, starea mea fizică şi mintală se îmbunătăţeşte, mă simt mai sănătos, mai liber, mai fericit. Când mă uit la hand-bike-ul meu, uit că aş avea o dizabilitate. Când o folosesc, sunt din nou printre oameni activi, singura diferenţă fiind că eu sunt cu un metru şi jumătate mai jos decât ei.
Îmi place să fiu înconjurat de alţi pasionaţi de sport, pentru că ei mereu sunt cu zâmbetul pe buze, energici, te fac să te simţi viu. Din cauza grijilor cotidiene, unii uită să fie aşa, uită că există speranţă, că fericirea stă în lucruri mici, precum o tură cu bicicleta, un sărut pe umărul soţiei sau o rugăciune.
Când vei uita să zâmbeşti, uită-te la mine: la 25 de ani am ajuns în scaun rulant, dar asta nu m-a împiedicat să visez. Puteam să rămân într-o cameră, să mă ascund de ochii lumii şi să-mi plâng de milă. Am ales să ies în faţă, să-mi spun povestea şi să îmi găsesc o nouă cale, tot prin sport. Aş fi putut găsi o mulţime de scuze ca să nu fac asta şi probabil aş fi fost menajat de cei din jur. Şi totuşi sunt aici şi mă pregătesc de un nou antrenament. Dacă eu pot, tu de ce n-ai putea?
Aleargă, mergi pe bicicletă, înoată, loveşte un sac de box, orice... dar fă mişcare şi ai grijă de corpul tău şi de relaţiile cu cei din jur! Nimic nu se compară cu starea de bine pe care ţi-o oferă o oră de mişcare.
Florin Mihuţ
ciclist