Nu ştiu dacă, potrivit poveştii lui Jules Verne, există "Căpitan la 15 ani", dar ştiu sigur că există căpitan pensionat la 45 de ani. Acum câţiva ani, când se zvonea că se schimbă legile, am asistat la o epidemie de pensionări. Am întâlnit mulţi poliţişti care, incapabili să treacă brusc la statutul de pensionari, în virtutea obişnuinţei, se trezeau cu noaptea-n cap şi veneau la piscină să facă mişcare. Plesneau de sănătate şi arătau pregătiţi mai degrabă de însurătoare decât de pensionare.
Oamenii mi-au explicat, simplu, că e mai bine să ai 45 de ani şi o pensie de 2.000 euro decât să lucrezi 45 de ani şi să ai o pensie de 500 euro. Cum s-ar zice, decât bătrân, bolnav şi sărac, mai bine tânăr, sănătos şi bogat.
De curând s-a pensionat şeful DIICOT, la frageda vârstă de 47 de ani. Acum, şi şeful Parchetului Bihor, domnul Gligor Sabău, la aceeaşi etate, a pus puşca jos. Eu nu pot să-i învinuiesc pe toţi aceşti juni lăsaţi la vatră pentru gestul lor. Cred că 99% dintre cei care citesc aceste rânduri ar face la fel, pentru că nu-i prost cine cere, ci acela care dă. Vinovaţi sunt idioţii din Parlament care au produs asemenea legi.
Pierderea cu aceste pensionări nu este doar financiară. Mult mai grav este că oamenii aflaţi în puterea vârstei nu mai pot să-şi dea măsura valorii, exact când ajung la maximum din punct de vedere profesional.
Decât să ne trimită pe Facebook urări de Sfântu’ Gheorghe şi de Paşti, parlamentarii noştri mai bine ar repara aceste aberaţii legislative, fără să se plângă că nu-i lasă Curtea Constituţională, că nici cei de acolo nu sunt de esenţă divină. Doar că mi-e teamă că aleşii nu au prea mare tragere de inimă pentru astfel de modificări, care le-ar ştirbi şi lor din viitoarele beneficii...