Pentru Ruben Budău, pădurile, livezile și arbuștii nu sunt doar teme de studiu, ci o misiune. Conferențiar la Universitatea din Oradea, cu doctorat în horticultură, el îmbină cercetarea, munca în teren și activismul civic pentru a schimba felul în care comunitățile se raportează la natură.
De la ferma în care cultivă fructe de pădure până la proiectul unei păduri comunitare lângă Oradea, parcursul său arată că, uneori, cele mai importante schimbări cresc dintr-un puiet plantat la momentul potrivit.
Profit din mure
Legătura lui Ruben Budău cu Universitatea din Oradea a început în 2001, când a devenit student al Facultății de Protecția Mediului. La scurt timp după absolvire, s-a reîntors în facultate, dar la catedră. În paralel, însă, a completat activitatea teoretică cu cea practică. „Îmi amintesc că, fiind la început de carieră academică, aveam un salariu de 800 de lei. Am fost nevoit să-mi caut și alte surse de venit”, povestește el.
Pe un teren primit de la părinți în Bârzești, satul din Arad de unde se trage familia lui, Ruben a înființat ferma Bărzani, o cultură de arbuști fructiferi. A început cu muri, surprinzându-și părinții care nu credeau că aceste fructe, care se găsesc pe toate câmpurile, ar putea deveni o afacere. Ruben a demonstrat, însă, că pasiunea și determinarea fac cultură bună: în doi ani, plantația lui a devenit profitabilă, începând să vândă mure atât comercianților din piețe, cât și celor dornici să meargă direct în fermă, ca să le culeagă singuri.
Pe cont propriu
Producția la ferma Bărzani a sporit cu cătină, zmeură și afine canadiene - acestea din urmă cultivate în premieră în România -, dar și cu pruni, cireși și migdali. Fructele, aromate și aspectuoase, au ajuns și pe rafturile magazinelor Lidl. „Ferma m-a ajutat enorm să mă dezvolt pe plan profesional. În fiecare zi apărea o altă provocare, am învățat multe acolo”, spune el.
Deși în ultimii ani Ruben s-a concentrat mai mult pe cariera academică, devenind conferențiar universitar și pregătindu-și teza de abilitare, care îi va deschide calea spre coordonarea de doctorate, la ferma Bărzani continuă să producă fructe, dar într-o cantitate mult mai mică, pe care o vinde direct către clienți. „Este foarte greu să rămâi competitiv pe piață, pentru că nu ești sprijinit de stat. Subvenția este aceeași pentru o pârloagă (teren lăsat necultivat – n.r.) și pentru o plantație de fructe. De aceea sunt pline piețele de mere din Polonia – acolo statul îi subvenționează”, zice Ruben.
Îndemn la acțiune
În schimb, horticultorul a demarat un alt proiect. Alături de doi colegi din Departamentul de Silvicultură al Facultății de Protecția Mediului, Adrian Timofte și Alexandru Racz (foto), a înființat asociația Eco Forest Life, care are ca scop educația forestieră, „de la ghindă la arborele mare”.
Universitarii au ținut lecții în școli și grădinițe, ba chiar le-au donat elevilor și profesorilor puieți de stejari, pe care i-au putut sădi în curțile unităților de învățământ sau unde au dorit ei. „Cred că toți trebuie să ne schimbăm gândirea. Dacă avem loc disponibil în fața blocului sau a casei, nu trebuie să așteptăm să vină Primăria să planteze”, zice Ruben.
La fel, i-ar plăcea să vadă că orădenii nu trec nepăsători pe lângă arborii care suferă din pricina secetei, pe timpul verii. „Dacă Primăria a plantat un copac lângă blocul tău și tu vezi că n-are destulă apă, nu e greu să umpli sacul pe care îl are cu 10 litri de apă. E mai eficient decât să comentezi că autoritățile nu-și fac treaba”, zice silvicultorul.
Pădure comunitară
Anul trecut, Eco Forest Life a lansat un proiect ambițios: o pădure comunitară. La 20 de kilometri de Oradea, pe un hectar de pământ al comunei Ineu, ONG-ul a plantat 5.000 de puieți din speciile nuc negru, stejar pedunculat și stejar roșu, cu scopul de a crea alături de comunitatea locală o pădure în care, pe viitor, orice bihorean se va putea relaxa. „Vrem să punem la aceeași masă entități locale și parteneri socio-economici. De aceea, terenul l-am pregătit cu studenții noștri, iar plantările le-am făcut cu elevii din Ineu și cu voluntari din compania Celestica”, explică Ruben.
În ciuda secetei acute din vară, 85% dintre puieții sădiți au supraviețuit. Pentru profesori și studenți, pădurea comunitară este și un sit de cercetare, deoarece acolo pot observa rezistența diferitelor soiuri de arbori la condițiile climatice actuale. „Nucul negru, pe care noi am și mizat, s-a dovedit cel mai rezistent”, spune inițiatorul proiectului.
La mai mare!
Pentru acest an, asociația și-a propus să mărească pădurea cu încă 1,5 hectare, ceea ce înseamnă că vor sădi aproape 8.000 de puieți. „Vrem să introducem și arbuști fructiferi, cum ar fi coacăz sau măceș, dar și pini, ca să asigurăm o pată de culoare”, zice Ruben. Trei firme orădene - Celestica, Plexus și Stihl - și-au arătat deja disponibilitatea de a mobiliza angajați la plantări.
Silvicultorul se bucură să vadă că în Bihorul ultimilor ani interesul pentru plantările de păduri a prins rădăcini și tot mai multe instituții publice, firme și asociații derulează asemenea proiecte: „Cu cât mai mulți suntem cei care plantăm, cu atât le va fi mai bine copiilor noștri”. Fiecare copac plantat este o investiție în viitor, care nu poate fi sănătos dacă nu va fi și verde.
SFATUL SPECIALISTULUI
E timpul pentru tăierile de primăvară
Pentru familiile care vor să înceapă o afacere cu arbuști fructiferi, Ruben Budău are un sfat simplu: să nu se grăbească să cultive suprafețe mari. În primii ani, o cultură de câțiva ari poate fi suficient de rentabilă. „Din 10 ari de zmeură poți obține un profit mult mai mare decât dacă ai cultiva salată sau cartofi pe aceeași suprafață”. Condiția este, însă, ca plantația să fie îngrijită cum trebuie.
Indiferent că au arbuști fructiferi pentru consum propriu sau pentru comerț, bihorenii trebuie să acorde atenție tăierilor de primăvară. De pildă, durata de viață a unui lăstar de zmeură sau de mur este de 2 ani, astfel că, după două rodiri, el trebuie tăiat. În tufă se păstrează doar lăstarii tineri, care poate fi observați ușor, pentru că sunt verzi și viguroși.
„Tăierile de rod la arbuști și la pomi fructiferi se fac primăvara, pentru că acum cicatrizările sunt mai rapide”, explică Ruben. Tot la finalul iernii se fac și tăierile de igienizare, adică de eliminare a ramurilor uscate.