Până acum, preşedintele Consiliului Judeţean s-a ţinut tare. Toţi cei care-l întrebau dacă nu e tentat de funcţia prezidenţială, de cea de premier sau de şef de partid, primeau răspunsuri monosilabice. Ba că are prea mult de lucru la judeţ, ba că nu ştie engleză, ba că funcţiile înalte la nivel central sunt pentru noile generaţii de politiceni.

Ei bine, Cătălin Tolontan, cu insistenţa lui, a reuşit să-i smulgă o jumătate de promisiune: aceea că nu exclude ca prin 2024 să candideze la preşedinţia partidului sau chiar a ţării.

Asta a cam tulburat puţin apele pe la Bucureşti, pentru că orice ai face, Bolojan este un personaj incomod, o pietricică în pantof, care chiar dacă nu te omoară, te sâcâie.

În primul rând e greu să fii şef de partid într-o formaţiune care se uită la tine cu albuşul ochilor. Nici măcar primarii din Bihor nu se omoară de dragul lui, din moment ce nevestele acestora n-au fost angajate prin sinecuri, ba copiii şi pilele au rămas pe drumuri odată cu tăierile de posturi. Iar la nivel naţional, unde Partidul Liberal este o variantă îngălbenită a PSD-ului, gândul că Bolojan ar putea fi şef se transformă în coşmar.

Nici păpuşarii care-l ghidonează pe Iohannis la Cotroceni nu mor de dragul lui Bolojan. E mult mai comod să conduci o ţară printr-un proxy de teapa lui Iohannis. Îi pui o crosă de golf în mână, nişte clăpari în picioare şi, în timpul în care e plecat în vacanţă, adică mai mereu, adevăraţii șefi îşi pot face mendrele.

Dar dacă vine alde Bolojan s-ar putea să întrebe de ce bugetul SRI, de exemplu, a crescut de patru ori în ultimii 10 ani, de ce grosul fondurilor de pensii care mutilează bugetul de stat se dau instituţiilor de forţă, de ce toate bisnisurile din energie sunt făcute de oamenii cu epoleţi...

Pe plan local, duşmanii lui Bolojan spun că acesta nu are faţă de preşedinte, deşi ca să fii preşedinte nu-ţi trebuie faţă, ci spate. Ieşirea asta cam prematură s-ar putea să-i dea bătăi de cap șefului Consiliului Judeţean. La cum merg lucrurile la noi, oricând negrul poate deveni alb, iar până îţi face CEDO dreptate eşti de mult scos la pensie.

La cum arată acum lucrurile, Ilie Bolojan poate deveni preşedinte doar în două situaţii: ori schimbă ţara, ori ţara se schimbă...