Lumea orădeană interbelică era una complexă şi avea diferite faţete. Exista o elită ce frecventa cafenelele, existau muncitori şi săraci în suburbii, dar oraşul atrăgea totodată şi hoţi şi bandiţi de toate felurile.
Furturile în epocă erau multe şi făceau parte dintr-o serie mare de infracţiuni ce dădeau bătăi de cap autorităţilor, atât poliţieneşti, cât şi juridice. BIHOREANUL vă arată o parte a lor, recurgând la ziarele vremii.
Pungăşii diverse
Oradea şi Bihorul nu erau tocmai "bogate" după Primul Război Mondial. Criza economică de după conflagraţie şi resetarea administrativă au afectat nivelul de trai, ceea ce a favorizat creşterea infracţionalităţii. La fel, perioada crizei economice din 1929-1933 a fost plină de furturi, mult mai multe decât cu zece ani în urmă, în contextul în care oraşul era mai mare şi cu mai mulţi locuitori, numărul firmelor şi locuinţelor crescuse, iar cel al şomerilor era şi el substanţial.
Cazurile erau prezentate de ziarele locale, de obicei pe scurt, iar în cazul anchetelor, prin articole pe larg. Unele dintre ele au fost adunate de istoricul Corneliu Crăciun în volumul "Viaţa cotidiană în Oradea interbelică".
În general, se furau mărunţişuri. Hoţul bihorean interbelic "opera" cel mai adesea din buzunare şi din locuinţe, fără să facă victime. Numeroase, cazurile erau numite de presă "găinării" şi erau aduse la cunoştinţa publicului prin mici anunţuri în rubrica Diverse. Dar se furau şi bunuri de valoare, de la biciclete şi căruţe până la mobilier şi bijuterii. Pe măsură ce se răspândeau, automobilele deveneau şi ele ţintele hoţilor, la fel casele de valori, curţile şi magazinele.
Când erau prinşi, hoţii ziceau că au furat "de nevoie", din cauza situaţiei economice precare. Aceştia erau, de fapt, micii pungaşi, dar existau şi bande organizate, care acţionau pe baza unor planuri anume pregătite, după ce studiau detaliile locului unde urmau să dea lovitura.
Din trenuri, case, baruri
Ziarul Vestul României arăta, în 1923, că o bandă de hoţi din trenuri a fost prinsă în luna decembrie. În anul următor, o alta, formată din 12 persoane, jefuia un tren pe ruta Cluj - Oradea, poliţia reuşind să aresteze doar jumătate din ele.
În 1932, o patrulă de jandarmi descoperea un comerciant legat de mâini şi abandonat lângă calea ferată Oradea - Arad: fusese victima unei bande organizate ce opera în trenuri. Omul a fost adormit cu cloroform încă din tren, apoi deposedat de o sumă imensă de bani, 380.000 de lei, iar apoi legat şi aruncat din tren. Banii, destinaţi creditorilor victimei, nu au fost recuperaţi.
Mult mai des se fura din locuinţe. În noiembrie 1923, o bandă de 12 persoane a sustras 75.000 de lei din casa unei beiuşence. În oraş acţionau atât hoţi individuali, cât şi bande, acestea din urmă "vizitând" chiar două-trei adrese pe zi. Inclusiv casa primarului de Oradea, Grigore Egri (foto), a fost prădată în 1930 de câţiva borfaşi care au luat haine şi albituri în valoare de 40.000 de lei, aceştia fiind prinşi.
Se fura şi din localuri şi restaurante. De pildă, un angajat al barului Astoria din Piaţa Regina Maria (azi Piaţa Regele Ferdinand) a sustras mai multe sticle de vin, paguba fiind recuperată doar parţial, întrucât o parte a licorii a fost consumată.
Un caz interesant s-a petrecut la magazinul Stern din Pasajul Vulturul Negru. Folosind o copie a cheii, hoţul a deschis prăvălia, a intrat şi a încercat un costum nou, cu care a şi plecat, la ieşire încuind uşa şi gratiile.
În 1933, spre finalul crizei economice, spargerile şi furturile deveniseră atât de numeroase încât Gazeta de Vest le califica ca fiind "la ordinea zilei".
Spargeri ca-n filme
În timpul crizei economice, furturile au căpătat anvergură şi profesionalizare. Existau inclusiv spargeri de bănci, cum a fost în ianuarie 1931 la Banca şi Casa de Amanet Artur Barna de pe bulevardul Regele Ferdinand (foto), azi pietonala Republicii.
Hoţii au acţionat ştiind configuraţia tuturor spaţiilor de la parterul clădirii, pătrunzând prin bodega din vecini, apoi prin uşa din spate a băncii. Autorităţile au considerat-o complice pe bucătăreasa bodegii, întrucât susţinea că ar fi văzut doar o "stafie". Bandiţii au spart trei case de fier Weltheim, din care au furat 40.000 de lei şi giuvaiere în valoare de 450.000 de lei, şi nu au fost prinşi niciodată.
Similar a fost prădat un magazin de pe Corso înaintea Crăciunului 1930. Pentru a intra, hoţii au spart zidul dinspre unitatea comercială vecină. Odată intraţi, şi-au folosit tehnicile specifice pentru a deschide seiful în care se aflau monede de aur şi argint, plus 410.000 de lei. Grupul a fost bine pregătit şi părea să aibă destulă experienţă, întrucât a acţionat "la sigur" şi nu a fost prins.
Se furau inclusiv arme. Pe finalul verii lui 1931, a fost spartă o secţie locală de jandarmi, de unde mai mulţi hoţi au furat un pistol şi 25 de cartuşe. Au fost găsiţi în timp util şi prejudiciul recuperat.
Jaf la drumul mare
Alte furturi aveau loc în gospodării şi grădini. Ele erau numeroase, oraşul fiind plin de case cu curţi, unele suficient de înstărite cât să trezească interesul hoţilor. În 1930, un bărbat din Oradea avea obiceiul să fure pomi din livezile localnicilor, iar un altul struguri, cauzând un prejudiciu de 9.000 de lei. Ambii au fost prinşi, iar pomii înapoiaţi păgubaşilor.
O altă "marfă" preferată erau găinile. Erau multe, uşor de prins şi nu făceau multă gălăgie, devenind ţinte perfecte. Ulterior, erau consumate sau vândute, cazurile fiind dese, aşa că făptuitorii au primit porecla de "găinari". De pildă, în 1931, un astfel de grup a fost prins în Velenţa după ce a furat un sac întreg cu găini din curtea ajutorului comandantului pompierilor din oraş. Hoţii acţionau în tot oraşul, "şparlind" inclusiv cocoşi şi stupi cu albine.
Erau şi situaţii în care oamenii erau acostaţi şi jefuiţi la drumul mare. A fost cazul unor ţărani care, în 1931, au fost lăsaţi fără 1.100 de lei în timp ce se înapoiau de la târgul din Oradea, unde vânduseră produse. Răniţi de atacatori, cei trei, doi bărbaţi şi o femeie, au fost găsiţi de trecători, care au anunţat autorităţile, iar făptaşii au fost prinşi rapid. La fel, un comerciant din Tileagd a fost oprit de bandiţi înarmaţi, care l-au deposedat de bunurile din căruţă şi de banii pe care-i avea asupra sa.
Unele simple, altele adevărate acţiuni organizate, numeroasele furturi din Bihorul interbelic indică o lume instabilă, cu mari probleme economice şi sociale, dar şi cu autorităţi adesea depăşite, incapabile să se organizeze. După o sută de ani, obiceiurile au rămas similare, numărul infracţiunilor a scăzut, însă metodele s-au rafinat, apărând inclusiv cazuri demne de filmele poliţiste...
JUSTIŢIE LA LUCRU
Delicte multe şi diverse
În perioada interbelică, autorităţile locale şi judeţene se loveau de diferite tipuri de infracţiuni, de la asasinate până la cazuri mici, precum necurăţarea domeniului public şi încălcarea regulilor de circulaţie. În 1930, ziarele publicau o statistică a Poliţiei conform căreia, pe parcursul anului, în Oradea s-au produs 11 asasinate, 66 de bătăi cu urmări grave, 10 cazuri de persoane împuşcate mortal, 9 violuri, 23 de cadavre găsite în stradă sau în ape, 21 de sinucideri şi 51 de tentative nereuşite de sinucidere. De asemenea, au mai avut loc 61 de accidente de muncă şi numeroase accidente de automobil sau căruţe.
Raportul aprecia că, până la soluţionarea crizei economice, aceste probleme de ordin social nu vor înceta, rezultând o creştere constantă a infracţionalităţii. Totuşi, Gazeta de Vest socotea statistica drept "tabloul exact al muncii asidue depuse de poliţiştii orădeni". Procurorii şi judecătorii aveau şi ei multe cazuri de rezolvat, prin urmare, Palatul de Justiţie din Parcul Traian (foto) devenise un loc destul de circulat. Cazurile puteau fi închise rapid, condamnaţii la închisoare fiind trimişi în penitenciarul aflat, la fel ca azi, peste drum.
Tot în 1930, chestura Poliţiei din Oradea făcea publice date potrivit cărora în acel an au fost înregistrate 5.171 de condamnări pentru diferite activităţi ilegale sau din zona infracţională, în scădere uşoară faţă de anul precedent. Printre altele, 95 de condamnări s-au consemnat pentru neefectuarea curăţeniei, 102 pentru nerespectarea repausului duminical, 15 pentru speculă, 259 pentru conducerea automobilului fără permis sau nerespectarea regulilor de circulaţie.